În cele ce urmează, Cezar Amariei (jurnalist practicant - Europa Liberă, Observator Cultural - și scriitor de ziua a șaptea - Zilele noastre mărunte, Polirom, 2018; Exerciții de liniște, Polirom, 2021) a formulat câteva gânduri după citirea textelor selectate pe LiterNet din temele: Ți-am dat un inel, Încă mă caut și Baloane de săpun - toate textele aici.
*
Revin cu aceeași rugăminte: și înainte dar și după ce ați scris o proză, răspundeți la întrebarea: Despre ce e vorba? Sintetizați într-o propoziție / frază scurtă. Dacă nu vă este clar, sunt șanse mari ca nici cititorului să nu-i fie.Apoi, textul "frumos" nu e dat de cuvintele "frumoase". Dacă arunci câteva prețiozități ce nu au nicio legătură nu obții figuri de stil, ci mai degrabă elemente de confuzie. O structură fluentă, scrisă cu imaginație, cu un final atipic e mai valoroasă decât una plină de cuvinte "ce din coadă au să sune".
În continuare, ce am apreciat și unde cred că ar mai fi de lucrat (comentariile mele la texte sunt cu italice):
Publicabile:
Ți-am dat un inel
Ruxandra Donose
Inel, inel de aur, cântă Fărâmiță, țambalul îți ciupește rărunchii, scripca îi vorbește sufletului pe limba lui. Părul cu briantină, papionul și omenia poveștii din cântec, te lasă gol goluț cu simțirea ta. Eu te-aș iubi copilă-ă, părinții nu mă lasă-ă. Îți aduci aminte de prima iubire, care te-a lăsat învârtit într-o răscruce, de acolo ai mers pe drumul către care s-a întâmplat să privești. Că lacrima ce-ți curge în anii tinereții-i nu este alinare ci întristarea vieții-i. Îți mai torni un păhărel și cânți și tu.
Am apreciat mult construcția și faptul că te folosești de un text clasic - "Inel, inel de aur", pentru a-ți spune povestea, fără exces de detalii.
Ți-am dat un inel
Răzvan Drăgoi
No, apăi io mi-s cioban de la Mururoa, cum treci de Kiribati, o țâră mai acana. Cum eram cu oile așa, pe o pășune din Nauru, numai ce văd trecând o mândră cu pește. Tu, floare rară, i-am zis, ai știi tu românește? Igen, a zis ea și ne-am împrietenit pe loc. Am prins a hori o rolingstonă zepellinească de pe la noi, de la Mururoa și prietenia s-o ridicat și mai tare. Am făcut copii din flori, că era tare incomod să-i faci din copac. I-am pus o cochilie pe deget. Tare frumoși erau norii ciupercă în zare, la Mururoa.
Am apreciat unghiul de abordare, imaginația și umorul, condensate într-un spațiu atât de mic plus finalul, apoteotic.
Speranțe:
Încă mă caut
Dan Banu
Am luat un nor oarecare, l-am frământat în palme ca pe un bulgare de zăpadă ca să îi dau consistență, l-am apăsat ușor, apoi am legat frânghia în jurul lui. Celălalt capăt l-am legat de fierul balconului. Am pășit încet. Deși frânghia era îngustă, nu mă împiedica la mers. Trecusem de vrăbii, de porumbei, de pescăruși, deasupra mai erau câțiva șoimi, când vecina de la șapte scoate capul pe geam și strigă: omule, ce-ai, ești nebun? Nu știu, încă mă caut, i-am aruncat peste umăr. Vântul adia domol.
Am apreciat imaginația, cred că ar mai fi puțin de lucrat la text, aș fi curios de exemplu de ce a apelat la acest tip de evadare, ce anume-l motivează să părăsească locuința pe balcon, în sus.
Încă mă caut
Silvia Ștefan
Arunc în bagaj niște haine și câteva cărți. Nu-l umplu, oricum peisajul mă va ține ocupată. E fain cu trenu'. Ajung în Bușteni, mă cazez și mă întind în pat. Pe geamul larg deschis intră vântul, umflând perdeaua. Ies din trupul meu și plimb o Silvie jucăușă pe vârfurile cabanelor. Cu grijă, să nu îi julesc tălpile în șindrile. Lăsasem jumătate din inimă după horn. A dispărut. Revin în pat și apoi o caut prin foile romanului. Nu dau de ea. Sorb vin fiert, îmi amintesc că m-am plantat ieri în tine. Oare ce faci acum?
Mi-a plăcut ideea, cred că ar mai fi de lucru la text. Mai întâi, primele două sau chiar trei propoziții pot lipsi fără să afecteze calitatea. Apoi "lăsasem jumătate din inimă după horn" - de ce jumătate? Iar la final, dacă m-am plantat în tine, de ce nu știu de faci?
Baloane de săpun
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Și pentru că Eva se certase cu Adam, l-a rugat pe Dumnezeu să o lase să facă ea bărbatul potrivit. A luat o bucată de lut și l-a modelat cu mâinile goale și sufletul plin. În pauze, se amuza aruncând în el cu baloane de săpun. Cu cât sculpta. cu atât se îndrăgostea. Normal, era bucățică din gândul și inima ei. Când a terminat, el a privit-o, i-a sărutat palmele și i-a spus că arată obosită. Și îmbătrânită. Și a plecat. Nu-i nimic, și-a spus ea. Mi-ai lăsat lutul rămas. Ai să te întorci tot la mine. Să te lipesc.
Am apreciat schimbarea de perspectivă și imaginația cu care e construit textul. Puțin prea dulceag finalul, cred că se poate găsi unul care să meargă în spiritul textului.
Baloane de săpun
Răzvan Drăgoi
La Oimyakon, Ivan a făcut un balon de săpun care, firește, a înghețat pe loc. La Washington s-a interpretat simbolic gestul, că, uite, rușii vor să ocupe toată planeta. La Moscova s-a sugerat că Ivan era, probabil, agent infiltrat, sugerând că Rusia trebuie încarcerată într-o închisoare de gheață. La Beijing s-au interesat dacă nu cumva siberianul ar vrea să cumpere niște gheață. La Bruxelles, s-a constatat încălcarea drepturilor baloanelor și Ivan a fost declarat terorist. Ivan avea 3 ani. Și mai avea săpun.
Am apreciat foarte mult structura simplă, dar plină de imaginație. Mi-e oarecum neclar finalul: de ce ar provoca atâta zarvă un copil, ce are el (sau săpunul lui) special?
Construcții pe care se mai poate lucra:
"Ecoul pașilor mei pe caldarâmul ud, când noaptea sărută zorile. Tăcerea dintre sunete se spune că este adevărata muzică." După cum spuneam și la început, locurile comune și prețiozitatea sunt genul de ingredient ce mai degrabă strică o proză, în loc să o facă "frumoasă".
"Pașii bărbatului mușcă din drum. Dorința de răzbunare îi face sângele să clocotească" / "Mi-am ținut elocvența și ceva sâcâitor în gât" - la fel ca mai sus.
"Frunzișul mârâia sub tălpile lor" - probabil era frunziș de iarba câinelui iar, dacă era de coada - calului, necheza, la codița șoricelului - chițăia iar la brânca - ursului, doar murea.
"Mi-au spus că o femeie face carieră, așa că am săpat adânc, am încărcat vagoneți de ore suplimentare și iată-mă avansând. Mănânc dosare, respir dosare". E prea mic spațiul pentru a înghesui și o redundanță. "am săpat adânc, am încărcat vagoneți de ore" poate lipsi fără a afecta în vreun fel textul.
"Era un magazin cochet". Încearcă să arăți asta printr-un detaliu - două, fără să o spui direct.
"Aromea a curat, păpușile așteptau rochițele, vara era în toi și viața era simplă, clipă rotunjită umed pe vârful nasului care-și inhala din plin fericirea". Ah, la vie en proze! Intuiesc ce-ar putea fi "aromea", dar de ce e clipa rotunjită umed? și ce se întâmplă cu textul dacă astfel de prețiozități dispar, pierde sau câștigă în claritate?
Până data viitoare, revin la obsesia de a vă clarifica mai întâi despre ce vreți să scrieți, într-o propoziție / frază scurtă.
Spor la muncă, inspirația rămâne în continuare doar 1%.