Am făcut pâine proaspătă pentru Sabat, v-am adus și vouă. Să te rogi și tu pentru noi. Mă rog, cum să nu mă rog, îi răspund mecanic. N-am curajul s-o iau în brațe, pentru că-mi e teamă să simt urletul din sufletul ei și atunci mă întorc imediat în bucătărie, unde ating pâinea caldă. Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, să nu ne lași în voia noastră. Mă spăl cu apă rece pe față, îmi pun costumul, îmi iau laptopul și fug spre birou. În autobuz citesc absentă știrile. Fă, Doamne, ca lumea asta să nu ne fie iad.
Dan Banu
Baba cercetă uleiul din candelă, deretică odaia, puse așternuturi noi, așeză țoalele cele bune la capu' patului, strânse baierele tășcuței în care adunase anii cei mulți și se culcă. Știa că e ceasul. Când lumina sparse colțul fereștii, moșul se răsuci și o văzu pe babă cu ochii-n tavan. Nu te duseși, murmură el, urmărind peste creștetul alb ramura de corcoduș ce da să crape. Mă dusei omule, da' era lume multă și m-o văzut un înger stând zgribulită și-o zîs să viu peste trei zile când s-o încălzi.
Andra Toropoc
Te așteptasem ziua-ntreagă. Pe la amiază ai venit c-un iz straniu de parfum din tine. Desigur, te-am întrebat de alta, desigur ai negat și-ai început să torni cuvinte fără rost și asta îmi umfla teribil mânia. Te-am pleznit, mi-ai prins mâna și te-am mușcat cu putere de degete. Nu știusem cât de ascuțiți am dinții și cât de scârbos e gustul sângelui. Te-am îmbrâncit și-am ieșit afară din casa noastră și din viața ta. Ușa de sticlă trântită în urma mea reflecta un apus roșu ca o floare carnivoră.
