Verile mă ducea musai la biserică. Mă trezea pe rouă, mă îmbrăca frumos și-mi cocoța o funtă albastră imensă pe creștet. Operația așteptată cu încordare promitea inevitabila înțepătură cu agrafa desfăcută de incisivii bunicii. Căram sandalele în mâini până la drum să nu le ud. Pe șanț ritualul încălțatului, întrebarea faci pipi și recomandarea să-mi fii cuminte. Mă fascina incinta bisericii greco-catolice cu amvonul sculptat. Învățasem Tatăl nostru dar n-am întrebat niciodată, din orgoliu, ce înseamnă precumîncer.
Diana Cornea
Cei patru bărbați fumau. Trei stăteau pe bordură. Unul încruntat, în picioare, fixa apusul. Dacă te uitai dintr-o parte toți păreau a avea același profil: nas drept, gene lungi, buze bine conturate, cumva ferme. Nebărbieriți de o săptămână. Și totuși erau diferiți. Ridurile lui Amasa erau doar în colțul ochilor și-al gurii. Ale lui Gabriel erau pe frunte. Jesu avea în palme flori de colț, iar Bezalel fâlfâia abătut dintr-un rest de aripă construită chiar de el. Am făcut ce ne-ai zis. E ca acasă.
Nicolae Popescu
Ieri am murit și azi m-au trimis înapoi. Am aterizat în pat, lângă Vera. Locul meu era deja luat de vecinul Panfil. Cei doi și-au tras terifiați pătura pe ei. M-au privit ca pe un strigoi. I-am liniștit: Sfântu Petru a zic că nu îndeplinesc criteriile de fidelitate și m-a dat retur. Continuați, știam de voi. Panfile, nevastă-ta, Gilda, ce face? Panfil a horcăit, cu mâna la piept: A plâns încontinuu de când ai mu...plecat. Am dat din cap. Panfil s-a prăbușit lângă pat, Vera a urlat isteric, eu am plecat la Gilda.
