Aș putea să le prezint pe toate, așa cum au venit, la rând, dar îmi vibrează încă în suflet, după foarte mulți ani, urarea bunicii mele: "le urez din toată inima nepoților mei (...) tot ce este bun în viață și să continue să vadă, să simtă, ce este frumos!"
Aveam aproape 17 ani când mi-a scris aceste vorbe în caietul de amintiri și, din fericire pentru mine, ele m-au urmărit mereu și mă urmăresc și astăzi.
De aceea, vreau să vă arăt câte ceva din frumosul pe care îl văd și îl simt, cu toate că în anul ce se încheie a trebuit de multe ori să zâmbesc printre lacrimi, pierzându-l chiar în luna ianuarie pe scumpul și unicul meu frate, Simi (Simeon Ulubeanu). Nu e nimic frumos în asta, dar în durerea inerentă, frumoase rămân sentimentele, amintirile copilăriei fericite, amintirea umbrelei sub care mă simțeam, având un frate mai mare, deci fiind privilegiată și, în viața adultă, simțind că și eu îl pot ocroti, ajuta, la nevoie. Și acest sentiment mi-a umplut inima de frumos.
Mă întreb dacă frumosul poate fi și trist. Desigur. Totuși, dacă e să caut, mă îndrept mai lesne către frumosul senin, uneori vesel și neapărat plin de sentiment. Și care astfel devine memorabil.
Uitându-mă acum la câteva poze din anul 2023, parcă înțeleg și mai bine cum îmi "vorbește" mie frumosul.
O panseluță care a reușit să se nască prin hățișul de iarbă deasă, o floare de castan la sfârșitul toamnei, printre frunzele maron pregătite să cadă, un porumbel rătăcit, deși nu departe am zărit un stol întreg, dar nu cumva depărtarea de grup se datora unicității sale? Era cel mai frumos porumbel alb. Deși nu e nevoie să fie neapărat alb porumbelul care îmi atrage atenția. Ajunge să vină să ne salute și să stea cu noi la masă.
Ce este frumos în cele de mai sus? Pentru mine... simbolul. Mai țineți minte Micul prinț? Câmpul plin de trandafiri nu îi spunea nimic față de acel unic trandafir aflat pe mica lui planetă. E imaginea care îmi vine acum în minte.
Și dacă tot am adus vorba, trebuie să vedeți și trandafirul meu. Anul acesta, imediat după ziua mea, plecam din București. Vlad, fiul meu, mi-a adus totuși un trandafir și nu un buchet cum ar fi dorit, la gândul că, fiind unul, l-aș putea lua cu mine. Vedeți cât e de frumos, dar nu îi puteți simți parfumul. Era de vis! Trandafir adevărat, cu parfumul acela unic, pe care eu îl ador. Evident, l-am luat cu mine și l-am ținut în viață cât de mult s-a putut. Încă mirosea frumos. Drept care... mai ales că era de la Vlad, nu l-am putut arunca. A "îmbătrânit" sărmanul trandafir, dar eu îl păstrez și uneori îmi bag nasul printre petalele ofilite și mă minunez că încă miroase frumos.
16 iunie 2023, trandafirul de la Vlad / Încă parfumat
Cui nu-i plac culorile toamnei? Nu sunt singura care vede frumusețea lor. Dar, ca să nu mă dezmint, eu privesc frumosul în particular, așa că, pe cărarea ce ocolește lacul Herăstrău, bătută de noi doi, bunicii, în toate anotimpurile, mi-a atras atenția o singură frunză căzută în calea mea. În ea sunt adunate toate culorile acestui anotimp. Am dorit să le păstrez, așa că am ridicat-o și am presat-o.
Frunza abia căzută și apoi presată
Dar natura îmi mai atrage atenția cu un alt tip de frumos: acela al ciudățeniilor care te inspiră. Nu-i așa că aș putea scrie o poveste despre copacul cu multe degete? Sau o alta inspirată de împletitura ciudată sub care cine știe ce ființe neobișnuite și-au găsit ascunzișul? Brrr! Mă înfiorez numai când mă gândesc.
Nu toată lumea apreciază înălțimile. Noi, da! În vara ce a trecut, am găsit frumosul și privind de sus în jos, nu numai de aproape.
Să vedem împreună câteva dintre locurile de "cățărat" pe care am reușit să urcăm în vara anului 2023.
În micul stat european San Marino, am urcat în vârful fortăreței Guaita. Vedeți mai jos întreaga panoramă. Și apoi, până unde am ajuns. Ce-i drept, la una dintre ferestrele de sub acoperiș a ajuns doar soțul meu, care ne face cu mâna de acolo.
Dar asta nu ar fi nimic. Pentru că am mai găsit un loc de urcat, în zona lacului Wörthersee, aflat în Austria. Se numește Pyramidenkogel și este o construcție cu totul aparte, fiind cel mai înalt turn din lemn din lume. Are 100 de metri și, dacă urci pe jos, 441 trepte. Există și un ascensor, dar te pui cu noi? (Eu aș fi optat pentru ascensor, dar tocmai era în revizie...)
Dacă ajungi sus, poți vedea toată zona. Fabulos!
Aș vrea să vă mai arăt din frumusețea pe care o găsim noi privind de sus. Iată turnul unui castel din Franța, aflat la Faverges, o localitate de munte, nu departe de lacul Annecy. Dacă este senin, de acolo te poți delecta cu imaginea albă a acoperișului Europei, Mont Blanc. Ne-am urcat în turn, desigur, chiar dacă nu avea 441 de trepte (a se observa autoironia!). Nu se putea să ratăm așa o plăcere!
Și tot în vara acestui an, dorința de înălțimi s-a materializat printr-o ascensiune specială - pentru o parte dintre cei trei din poza de mai jos. În aceeași zonă a Franței, la circa 13 kilometri de Faverges, începe urcușul către un vârf numit Sambuy. Ca să îl atingi, trebuie să te cațări semi-profesionist, pe ultima porțiune a urcușului. Nu e de mine! Dar nepoata noastră Sara deja urcase cu bunicul în 2019, când avea 11 ani, așa că mie mi-au "dat voie" să rămân la 1.850 de metri și să privesc caprele, în timp ce ei doi au urcat iar, vitejește, până în vârf.
Desigur, nu am intenția să vă fiu ghid turistic, așa că trec la un alt tip de frumos: acela al artei. Și nici măcar nu voi fi originală, pentru că alegerile noastre au fost alegerile multora, fiind vorba despre expoziții-eveniment. Care va să zică, de ce să nu ne suim noi în mașină și să mergem până la Timișoara? Că doar o dată în viață ai ocazia să vezi atâtea opere de-ale lui Brâncuși adunate sub același acoperiș.
Evident, dacă am fost în stare să mergem până la Timișoara, nu se putea să ratăm un alt eveniment al acestei toamne, expoziția numită Efectul Picasso. Găzduită de Muzeul de Artă Recentă, în care intram pentru prima dată.
Expoziția temporară Efectul Picasso în Muzeul de Artă Recentă
*
*
Cum spunea bunica mea?... "să vadă, să simtă ce este frumos". Dacă stau și mă gândesc, ceea ce am povestit până acum, cu gândul la frumosul din 2023, ținea mai mult de "să vadă".
Pentru "să simtă" îmi e de-ajuns un bilețel scris în grabă pe un petic de hârtie, așa cum este cel de mai jos, pe care mi l-a strecurat în buzunar Catinca, nepoțica cea mai mică din cele trei pe care le avem și care, ați ghicit, sunt cele mai deștepte, talentate și frumoase din lume!!! Sper că mă credeți. Nu-i așa?
Dar cred că a sosit momentul să ajungem și la topul anului 2023. A fost, cu siguranță, o anumită săptămână, săptămâna cu numărul 44. De ce? Pentru că atunci au sosit din Belgia fetele (Diana, fiica noastră, cu Sara, nepoata cea mare). Dacă noi, bunicii, reușim să le mai vedem în timpul anului, în timpul vacanței de Paște sau în cea de vară, mergând la ele, în schimb, ca să se revadă cu cei din București vin ele două în vacanța de toamnă de câțiva ani încoace. Se potrivește să fie atunci și Halloween-ul, sărbătoare de import, dar mult apreciată de către copii, inclusiv de către cele trei nepoțele ale noastre.
Săptămâna a fost plină de frumos, de frumosul cel mai frumos din tot anul, pentru noi toți: plimbări, oameni dragi, excursii, oameni dragi, spectacole, oameni dragi...
Fetițele, fericite că sunt împreună, și-au sculptat dovlecii.
Iar poza de mai jos spune tot despre topul meu. Aș numi-o: FERICIREA EXISTĂ!
Dar și speranța există: chiar dacă nimeni nu poate fi înlocuit și lipsa fratelui meu doare, Sofia, scumpa lui fetiță, i-a dăruit pe 1 ianuarie 2023 un prim nepoțel: îl cheamă Ezra și va împlini în curând un an, dar atunci va fi deja prima zi din anul 2024. Să fie un an cât mai bun! LA MULȚI ANI!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 15 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)