Prima amintire din 2024, atât de îndepărtată că pare din altă viață, este ceea ce constituie un "first" și prima intrare din top - topul spectacolelor de văzut - Cirque du Soleil. Sincer nu cred că e relevant ce spectacol, ci doar cât de impresionant poate fi.
Știi, de fapt, nu cred că așa vreau să fie textul ăsta...
2024 nu a avut început și nu a avut sfârșit. Desigur, calendaristic a început pe 1 ianuarie și s-a sfârșit pe 31 decembrie dar... a fost o avalanșă de viață, o avalanșă de întâmplări.
Realitatea a lovit cu tot ce a avut mai dur în arsenal, și cu fiecare desprindere căderea a fost și mai dureroasă. Micile escapade, iluziile construite, se destrămau mai repede decât le construiam și de fiecare dată au lăsat un gol, un alt spațiu de umplut.
Timpul nu doar că este relativ, este incomprehensibil. Am avut senzația de nenumărate ori că îl simt, fizic, cum mi se scurge printre mâini, ca o cantitate infinită de nisip pe care nu o pot opri, cum am avut sentimentul că este pur și simplu înghețat - cum puteam să îi simt textura, densitatea în jurul meu, ca și când aș fi înotat.
Am început să cred în lumi paralele. Lumi interioare paralele. Versiuni ale mele care continuă să trăiască și în funcție de loc și moment să fiu conștientă de ele. Am avut contact în varii perioade cu Anastasia cea de 5 ani, cea de 8 ani, de 16 ani (ce energie!), cea de 18 ani, de 20 ani... fetițele mai mici sunt niște năluci, care au trăit foarte mult în imaginația lor. Lumea lor interioară era complexă și ascunsă, și cumva pare că m-am făcut mică mică, o celulă, și m-am avântat în acel univers. Inocența, speranța... felul în care un copil te privește cu toată speranța și speră să nu fie dezamăgit...
Universul meu s-a tot închis și deschis de-al lungul anilor, am tot clădit pereți pe care i-am dat jos și apoi i-am reconstruit și mai puternici, pe care iar i-am dărâmat și, încă o dată atacată i-am reclădit... un ciclu care s-a tot reluat și tot reluat până când a devenit obișnuință.
Am obosit. Am obosit să mai apăr ceva ce de acum e suficient de fortificat că nu mai are nimic de pierdut. Am redescoperit vârste pe care le pierdusem în timp... am dezgropat amintiri... amintiri dulci, tandre, amintiri însorite și pline de iubire care zăceau ascunse sub ani și ani de întuneric și noroi.
Am privit lumea cu alți ochi. Am văzut fragilitatea, moartea în față. Anul ăsta am dansat mult cu moartea, a stat deasupra capetelor noastre și a urmărit până și-a ales victima. Natura are un fel al său de a păstra echilibrul în lume. Pentru fiecare lucru bun, există un lucru la fel de "rău" care îl urmează. Nu îmi impun asta, dar pare a fi un dat, o lege nescrisă. Karma, dar nu doar personală. Pentru orice eveniment fericit, există unul egal nefericit care să păstreze echilibrul. De ani de zile. N-am găsit excepția de la regulă.
Vorbeam de timp. Suspensiile în timp există, și m-am învinovățit extraordinar de tare pentru cum am putut să le accept, să mă agăț de ele și să pretind, chiar și pentru o clipă, că asta este realitatea mea. You win some, you Iose some.
Cea mai... reală lecție de anul ăsta este că nu poți să ai tot. Tot timpul trebuie să alegi. Iar alegerile nu au fost niciodată punctul meu forte, dar am început să fiu prietenă cu ele. Am început să nu mai forțez nota.
Îmi aduc aminte când aveam (poate) 7-8 ani și au venit părinții mei și mama Mariei să ne ia din parc. Era vară și era deja noapte, noi stătusem toată ziua acolo jucându-ne de-a Pisicile Intergalactice și era momentul să mergem acasă. Am mai cerut 20 de minute. Ni s-au oferit 10. Atunci am răspuns că ori 20, ori nu mai vreau deloc. Maria, mai înțeleaptă decât mine, s-a bucurat de ofertă - 10 minute e mai bine decât nimic". Atunci m-am supărat, era un compromis pe care nu eram dispusă să îl fac.
10 minute este mai bine decât nimic. Am învățat să iubesc așa cum sunt micile paranteze de la realitate, fără să mai încerc să negociez. Învăț să le conserv și să le păstrez intacte cu mine drept combustibil pentru zilele gri. Nu pot să am tot TOT TIMPUL, dar pot să am tot pe perioade scurte. Să îmi construiesc viața din puzzle-uri și să nu mă pierd.
Poate asta am încercat să fac din răsputeri, să nu mă pierd. Sau să mă reconstruiesc, să rearanjez piesele de puzzle, să ascult versiuni ale poveștilor pe care nu le ascultasem înainte. Să iert. Să privesc cu compătimire. Să ating cu grijă.
Am crescut mult și am început să fiu adult.
A început să îmi fie dor. Am început să o spun mai des. Am simțit cum timpul se scurge prea repede ca să mă ascund după ziduri. Am simțit ce lume frumoasă poate fi când o privesc cu inima deschisă, când dau de oameni cu inima deschisă.
Cuvintele îmi vin din ce în ce mai greu, pentru că nu mai îmi e frică să simt. Încerc să nu îmi mai fie frică să simt. A fost un an. Încă un an. Au fost salturi în trecut, au fost planuri de viitor, a fost mult în prezent.
Am descoperit oameni, suflete. M-am reconectat la mine, la cine eram, la ce îmi plăcea.
Am pus din nou totul în cutii - asta nu e o metaforă, am strâns din nou totul în cutii și saci cu etichete, unde am pus cine eram, și vom începe o nouă viață în curând. Una unde rearanjez lucrurile - și metaforic - așa cum îmi doresc ca să fiu cine îmi doresc să fiu.
Viața e prea scurtă ca să nu fim cine vrem să fim, să nu iubim așa cum vrem să iubim. Și ce dacă sunt "too much"? Mai bine decât "too little". Prefer să n-am ce să fac cu toată dragostea (mica mea referință la Fleabag) decât să nu am dragoste de oferit.
Acum că am făcut această spovedanie, cine a fost aproape știe cum a fost 2024, locurile pe care le-am văzut, stările prin care am trecut, etapele majore străbătute. Din nou mii de mulțumiri celor care au ajuns până aici cu lectura dar și mai multe mulțumiri și infinită iubire celor care au trăit și simțit această realitate alături de mine. Mi-aș dori să pot scrie acest text în toate limbile, ca să ajungă la toți cei care mi-au marcat acest an, dar o să sper că Google Translate face o treabă suficient de bună.
Și dacă ai avut răbdare să ajungi până aici, iată ce mai trebuie să știi:
Cel mai impresionant spectacol văzut - (era Cirque du Soleil, dar apoi am văzut) Les Nuits Barbares (ou le premiers matins du monde) de Hervé Koubi... extratereștrii. Iar el este o dulceață (mic moment de mândrie pentru jobul meu)
Cel mai satisfăcător spectacol văzut - Theater of Dreams de Hofesh Shechter. Și el este o dulceață, iar spectacolul este o bombă, exact așa cum îi spune numele - un vis. (spoiler: am dansat cu ei pe scenă).
Cel mai emoționant spectacol (re)văzut - O mie de motive cu Florin Piersic Jr. Dacă nu mă crezi, check his instagram. A fost o seară pe care cu siguranță ne-o vom aminti cu toții.
Cel mai emoționant film văzut - Inside Out 2. Și dacă l-ai văzut, vei înțelege de ce mă construiesc și reconstruiesc.
Seriale revăzute de consumat obsesiv în momente vulnerabile - Scenes from a Marriage, Fleabag. Nu au nevoie de cuvinte.
Cel mai lung drum - record, anul ăsta e tot Tortona - MUhlhausen, de data asta făcut cu trenul în 22 de ore! (first! mersul cu trenul prin Europa)
Cel mai frumos serial - Prietena mea genială, Hbo (Sorrentino executive producer, need i say more?)
Cele mai minunate prietene - ale mele! (moment de shoutout pentru cea mai impresionantă organizare)
Cel mai bun concert - Justin Timberlake (la egalitate cu Adrian Sînă *wink wink*)
Cel mai vis împlinit - Muzeul Van Gogh, Amsterdam
Cel mai nou membru al familiei - 23 august
Restul rămân gravate în amintiri.
Și ca să încununăm acest moment,
Fericire pentru toată lumea și hai să nu plece nimeni supărat!
Grazie a tutti, tanti auguri di buon anno e fate i bravi!
Much Iove
A.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2024 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2024), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2024. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)