Trilogia păsărilor s-a încheiat. Dacă în trecut, privind retrospectiv, m-am asociat pe mine sau anul meu ori cu un Phoenix, ori cu un Colibri, ori cu o Pasăre Dodo, de data aceasta sunt doar eu. Nu mai există niciun alter ego, niciun avatar, nicio mască. Au fost trei ani plini de experiențe care m-au format. Trei ani necesari, în care am învățat enorm de multe lucruri. Fără ele nu aș fi fost cine sunt acum. Dar au fost trei ani dedicați altora. Pe acesta mi-l dedic mie. 2024 este anul meu.
Ani de zile m-am întrebat cine sunt, ce îmi place, ce îmi doresc. Întotdeauna am primit doar răspunsuri influențate de cei din jurul meu. A trebuit să mă izolez fizic și emoțional ca să îmi descopăr și dezvolt în sfârșit personalitatea, independent de oamenii cei mai importanți pentru mine. Este un sentiment extrem de eliberator atunci când începi să trăiești puțin și pentru tine după ce ani de zile ai trăit pentru alții. Atunci când "îmi place, dar nu am timp" (numele documentarului meu de la Astra Film 2018, care poate fi văzut mai jos) se transformă în "îmi place, deci este o prioritate". Atunci când tu te pui pe tine pe primul loc.
Asta nu înseamnă că nu sunt recunoscătoare celor ce mi-au fost alături și în acest an. Partener, familie, prieteni. Nicicând în viața asta nu m-am simțit mai conectată de ei. Relațiile devin mai autentice și mai ușoare atunci când ții cont și de tine, nu doar de ceilalți. Cel puțin cele cu oamenii care contează. Restul se filtrează automat. Datorită acestor oameni am avut parte de momente de vis și le mulțumesc din suflet! Pe unele urmează să le retrăiesc prin intermediul scrisului.
În 2024 nu m-am despărțit doar de oamenii care nu îmi fac bine, ci și de adicțiile de care sufeream sau pe care era cât pe ce să le dezvolt. În principiu alcoolul, drogurile și, inamicul cel mai persistent, țigările. A fost o luptă lungă mai ales cu fumatul, mai multe încercări nereușite, dar într-un final i-am dat de cap. M-a ajutat faptul că n-am mai fost înconjurată constant de fumători. Aș minți să zic că nu mai fumez sau nu mai beau, din când în când îmi permit aceste distracții. Dar nu îmi mai definesc viața și nu mă mai controlează. Iar momentan mă mulțumesc cu această realizare.
Un alt lucru pe care l-am realizat în anul ce a trecut este că încep să uit tot mai des. Nu știu dacă este un mecanism de autoapărare sau doar nu mai face față memoria mea la suprasaturația de evenimente și informații la care am expus-o, dar uitându-mă în urmă părea că nu am făcut mai nimic în 2024, nici pe plan personal, nici pe plan profesional. Doar fiindcă a fost un an mai liniștit, trăit la o intensitate mult mai mică decât celelalte, am crezut că nu o să am prea multe de scris în această retrospectivă. Amuzant. Psiholoaga mea a spus că am zis ceva de genul acesta la fiecare ședință din ultima vreme.
Dar am făcut multe. Un lucru de care sunt mândră tare este că 2024 a fost primul an după o groază de timp în care am citit mai mult de două cărți. Nu știu dacă ați auzit vreodată de Reading OCD, dar se pare că m-am luptat cu această "boală" încă din 2015, când eram încă o cititoare înrăită. Această categorie a tulburării te obligă să recitești de mai multe ori paragrafe pe care le-ai citit deja, până nu mai ai chef să deschizi o carte. Cu toate acestea, fără să îmi dau seama și fără să știu exact cum, poate doar îmbunătățindu-mi considerabil calitatea vieții, am reușit să elimin această problemă cât de cât din viața mea.
În 2024 am terminat în sfârșit biografia pictorului Maurice Utrillo, scrisă de Francis Carco, începută de mine în vara lui 2023. Apoi am trecut repede prin 16mm: jurnal cinefil de Ioan-Pavel Azap, un volum ce adună mai multe cronici scurte ale autorului. După care mi-am dat seama că îmi e dor de beletristică. De ce mă chinui să citesc cărți mai dificile când aș putea să reîncep să citesc ușor și distractiv? Am continuat cu Portretul artistului în tinerețe, clasicul lui James Joyce, poate nu cea mai bună alegere având în vedere ce mi-am propus, dar am fost pe drumul cel bun. Cu Vară în Siam de Claudia Golea am lovit jackpot-ul, fiind exact genul de volum pe care îl pot devora fără pauză. În ultimele două luni din an m-am reîntors totuși la clasice, citind pe nerăsuflate Carrie a lui Stephen King și Împăratul muștelor de William Golding. Pe ultima am avut o tentativă să o încep cu ani în urmă, dar nu am trecut de primele 20 de pagini.
În 2024 am făcut lucruri pe care mereu mi-am dorit să le fac mai des. Am reușit să ajung de trei ori la via ferrata - o activitate ce mi-a plăcut enorm în 2022 - unde puteam foarte ușor să o mierlesc dacă nu aveam psihicul puternic și doi vlăjgani de bază lângă mine. Am fost de două ori și în drumeție, o dată la Cheile Aiudului și o dată pe munte, până la Vârful Postăvaru. Și am ajuns de patru ori la quiz night la L'Autre Café, unde am luat de trei ori locul 1.
Totuși, deși am reintegrat hobby-uri vechi / noi în viața mea, nu am renunțat nici la cele care sunt o prioritate an de an. Cine mă cunoaște știe că sunt o împătimită a concertelor și a călătoriilor. Am ieșit din țară de 6 ori în acest an: în februarie am vizitat Milano și Lugano cu prietenul meu; în mai am fost la Cannes tot cu el, dar și cu mama; în iulie am mers la Coldplay în Roma, din simpla frustrare că nu am ajuns la ei la București. Din aceeași frustrare am convins-o pe mama să mergem în august la Taylor Swift în Polonia și să accepte cadoul de ziua ei pe care știam că și-l dorește: bilete la Roma pentru concertul lui David Gilmour - VIP, că până ne-am hotărât noi, altele nu au mai fost.
Voiajele mi s-au încheiat în octombrie, cu un Erasmus+ în Omiš, Croația. Proiectul a fost, obiectiv vorbind, definiția perfecțiunii și nu am putut să îl refuz: tema era climbing & outdoors, plecam cu prietena mea cea mai bună și încă doi prieteni dragi, zona era sublimă. Orășelul este situat pe coastă, unde muntele sărută marea, iar peisajele îți taie respirația. Apa a fost caldă în ciuda finalului de an și, pe lângă activitățile programate, am avut timp și de bălăceală. Acolo am făcut pentru prima dată escaladă pe stânci, acolo l-am privit pe amicul meu Sava cum vânează un arici de mare, acolo am sărbătorit ziua Mirunei, ne-am urcat la miezul nopții într-o barcă care nu era a noastră și ne-am dat împreună cu jet ski-ul, acolo l-am ascultat pe Pleșa discutând politică cu italienii și cântând la chitara acustică.
În ce privește concertele și festivalurile din țară, am avut grijă să îl târăsc pe Gabi, iubitul meu, la tot ce am putut. O zi la Electric Castle mi-a ajuns pentru a-l vedea în premieră pe Sean Paul, pentru a o asculta live pe Alexandra Căpitănescu și pentru a mă îndrăgosti iremediabil de Palaye Royale, pe care i-am revăzut din nou în noiembrie la Arenele Romane. Pe trupele mele preferate românești m-am rupt la Focus in the Park la Sibiu și Electric Nights la Brezoi, un festival la care îmi doream din 2021 să ajung din nou. Singurul concert la care Gabi nu a venit cu mine a fost al celor de la Five Finger Death Punch, unde am fost cu Livia și prietenul ei Alex - cărora le mulțumesc că în 2024 m-au cazat la ei mai mult ca niciodată. Și nu pot să nu menționez concertul prietenilor mei de la Hypno Ceperco, o trupă nouă și fresh ce a reînviat scena ska-punk din România!
De menționat este că din 10 ediții de Untold, am ratat-o doar pe cea din 2024 și, în ciuda perfecționismului meu, m-am simțit bine cu decizia mea. Weekendul acela l-am dedicat unui maraton de muzee, vizitându-le pe aproape toate cele din Cluj. Două nestemate inedite, dar mai puțin cunoscute, pe care le recomand oricărui suflet ce trece prin oraș sunt Muzeon - Povestea vecinului tău evreu și Steampunk Transylvania Museum.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2024 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2024), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2024. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)