Intru pe LiterNet și zapez ceva timp, citesc prezentări de cărți, mă uit la fotografii, mă gândesc la fotografii și-mi vin idei despre ce aș putea eu fotografia. Apoi ajung la invitația lui...
Să scrie cine și ce are de zis despre 2023.
Mă tot gândesc dacă am ceva de zis. Oricine are ceva de spus că doar nu am dormit tot anul. Cel mai adesea de laudă. Dacă nu te poți lăuda singur cred că e grav. Păcat că nu pot folosi emoticoane...
Am devenit dependentă de ele. De câte ori scriu un mesaj adaug un emoticon. Mi se pare că rotunjește textul.
Deci despre 2023 numai de bine! Am împletit un număr de pulovere pe care apoi le-am deșirat, dar vă asigur că a fost reconfortant. Am fost în Amsterdam, a plouat cea mai mare parte a timpului, a bătut vântul astfel încât am îmbrățișat un copac sperând că are rădăcini puternice. Am stat ore întregi în Muzeul Nemo și oricui mă întrebă îi descriu experiențele pe care le-am avut încercând să urmăresc marea de oameni mari și mici experimentând.
Ce-ar mai vrea cineva să citească? Ce-aș mai avea eu să spun?
Mi-am dat seama că am o superputere: știu să opresc aproape orice copil din plâns. Din păcate știu și că uneori nu mă strădui îndeajuns pentru că mi-i ciudă pe un copil care plânge și tot plânge zi de zi.
Cred că de aceea noi plângem în mintea noastră uneori. De fapt eu fac asta. Nu vreau ca cineva să mă oprească din plâns.
A fost un an al copacilor. Am cumpărat compulsiv copaci de tot felul. Am și fotografiat copaci de tot felul. Aș fi fost un bun botanist pentru că din fiecare călătorie am revenit cu vestigii vegetale.
Citind compunerile copiilor, mă gândesc acum că ei își exprimă adesea mai bine gândurile. Nu au nici cea mai mică teamă de ridicol. De aceea inconștient aștept fără tristețe vremea când voi reveni în copilărie.
În ultima zi a anului am văzut o mică pasăre. Semăna cu o vrabie colorată și mai mărunțică. Am vrut să fiu ea!
A fost chiar un an bun!
Total greșit, anul acesta am început să iubesc pastele. Păcat că am pierdut atâta vreme!
În Istanbul am avut șansa extraordinară de a merge primăvara. Erau invadați de lalele (emoticon). Erau invadați și de oameni și am priceput în sfârșit sintagma "câtă frunză și iarbă" Ei sunt chiar mulți!!! M-au impresionat coloanele subterane (cisterne) și pentru a nu știu câta oară am admirat inteligența umană.
Un turc mi-a spus în engleză că-mi stă bine părul... era o glumă cred. Ar trebui să pun o poză, dar mă jenez. Mi-au plăcut pisicile din Istanbul. Cred că vor să egaleze numărul oamenilor rezidenți și nonrezidenți.
Am cântat mult, acum pe final de an. Cântatul împreună cu alții are ceva terapeutic. Le mulțumesc altora că au cântat cu mine. Că au avut răbdare cu mine.
A fost chiar un an bun!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 25 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)