Pentru cine și pentru ce?

După aproape cincizeci de ani de viaţă nu tocmai uşoară
pe lumea asta,
mă întreb din nou,
la Timişoara,
după vizita la Memorialul
Revoluţiei
pentru cine şi pentru ce
ne luptăm?
Dacă în tinereţe
mi se împlântase în minte un răspuns retoric, azi nu mai e aşa.
În numele Dumnezeului nostru,
începând cu războaiele Cruciaţilor, s-au vărsat hectolitri de sânge.
Acum sunt la mutare extremiştii islamici.
Nu sunt blasfemator,
dar nu ştiu
la cine să găsesc alinare.
Nu am dreptul la mângâiere de la Maica Domnului,
că sunt în pantaloni scurţi,
obstacolul de netrecut
e afişul de pe uşile bisericilor.
Dacă ar fi de folos,
aş jertfi
mielul Emei,
cu care se joacă în clipa asta,
şi care din mila rudelor
nu a ajuns pe lista de bucate.
Sub fereastra mea,
în fiecare zi, cei cinci peşti de la fântâna arteziană scot apă pe gură,
dar niciunul nu îndeplineşte vreo dorinţă.
Eu am numai una.
Ca oricare dintre participantele la un concurs de frumuseţe,
îmi doresc numai asta: să domnească pacea!
Literal!

(în perioada 1 ianuarie - 31 martie 2024, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)