Leul stă cu gura căscată
Și așteaptă ori, să-mi bag capul,
Ori să-i dau o poezie.
Nu le mai dau poezii,
Dobitoacelor astea sinistre,
Cu inima de piatră,
Că le-nghit pe nerăsuflate,
Pe nemestecate.
Mai bine îmi vâr capul?
Dar, oare o fi bine?
Mai bine o poezie, decât să-mi vâr capul...
Mai bine o poezie.
Lumea trece și furișează câte-o scrisoare
Se uită în jur
Dacă n-a observat cineva,
Ca ucigașul când dă otrava.
Fățiș, eu stau îndelung
Și-i vâr în gură poezii,
Una după alta,
Pârele mele contra mea...
Apoi contemplu de la distanță
Puntea suspinelor
Și canalul, pe unde va trece
Inevitabila galeră.
(în perioada 1 ianuarie - 31 martie 2024, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate