Un soare puternic invadase holul mare prin pereții vitrați și arunca scântei din pardoseala de marmură.
Dintr-odată oamenii au năvălit de peste tot și m-au purtat ca pe un val până afară.
Soarele m-a cuprins în spirala lui fierbinte și 1.000 de amintiri mi-au venit în minte, nări, piele și suflet:
Vreascurile trosnind într-un A-frame izolat pe munte;
O ploaie scurtă de vară pe o plajă pustie din Vamă;
Un cer plin de stele parcă prăbușindu-se peste noi, și noi căutând Ursa mare ca în Steaua fără nume, doar că pe aplicație și nu la telescop;
O săritură în gol de la peste 50 de metri și dorința de a-mi învinge orice frică;
Cel mai frumos Bolero la Paris;
Apocalipsa după un sărut;
"Oamenii mei" care mă susțin și îmi dau sens în fiecare zi;
Îmbrățișarea acea de pe urmă care îți frânge oasele și îți înghite lacrimile;
Teama că îți pierzi cel mai bun prieten și bucuria regăsirii lui în fiecare zi;
O adiere a morții și șansa unui nou început;
Speranța că un "te iubesc" rostit pentru prima oară cu voce tare va opri lumea în loc și va face pământul să se învârtă în sens invers dintr-odată.
Aș fi vrut să mă așez și să îmi aștern fericirea ofrandă la acea vară târzie de octombrie. Dar rămăsesem singură, toată lumea dispăruse ca prin minune. Așa că am pornit prin arșița neobișnuită până la chioșcul din colț, de unde mi-am luat un covrig cu semințe. Și am mâncat doar sâmburii.
Umbra de pe Batiștei și câteva claxoane răzlețe m-au trezit și am căutat repede în geantă după telefonul mobil.
Îmi permisesem luxul să petrec peste 3 ore iî mijlocul unei zile de lucru împreună cu părinții mei, o mână de prieteni buni și o sală plină la teatru. Sigur aveam 1.000 de apeluri, mesaje și lucruri de rezolvat.
Am dat însă peste o carte a Laviniei Braniște pe care o cumpărasem înainte să intru la TNB și m-am gândit ce frumos ar fi să merg la o dramatizare a ei cândva. Poate chiar Afrim să se încumete?
Și am continuat să merg prin ziua mea de vară toată toamna, cu toate amintirile și senzațiile ei.
Anul acesta nu mai fac bilanțul, nu mai scriu rezoluții și nici nu mai schițez planul pentru Revelionul de anul viitor.
Stau pe o plajă undeva departe, foarte departe, și îmi dau voie să simt din nou acea zi de octombrie ca vara când am fost să văd Seaside Stories în FNT.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 25 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)