Manual de fotografie: Primăvara, rochiile fetelor intră la soare

"Primăvara, rochiile fetelor intră la soare", aşa mi-a spus un prieten într-o zi de luni sau de marţi, după ce s-a întors din oraş. Asta înseamnă că se împuţinează începând de la margini, scurtându-se pe zi ce trece, lăsând la iveală gambe, pulpe, braţe şi umeri, decolteuri caste sau aţâţătoare. Primii care bagă de seamă sunt bărbaţii, desigur, ce găsesc de cuviinţă să iasă pe stradă şi în parcuri mai des decât în timpul iernii. Tot ca să se asorteze cu noile veşminte, pe lângă petele de soare ce se agaţă de umerii fetelor, vântul încă rece li se strecoară pe sub fuste, fâlfâindu-le. De exemplu atunci când ajung la trecerea de semafor, ca să fie mai bine privite din maşini, prin parbrizele aburite, pe dealurile bântuite duminicile de excursionişti, ori în staţiile de autobuz, în dimineţile când bărbaţii n-au apucat să-şi bea cafeaua.

În 1954 Marilyn Monroe s-a lăsat fotografiată de Sam Shaw, deasupra unei guri de aerisire a metroului new yorkez. În celebra rochie albă, uşoară cât să plutească şi să dănţuiască deasupra picioarelor, spre încântarea celor care o înconjuraseră. Nu-i de mirare că lumea se strânsese buluc. Aşa se întâmplă când divele blonde se lasă vânturate. Scena din filmul The Seven Year Itch a devenit celebră în toată lumea, tocmai pentru că acea rochie a avut înţelepciunea să dezvăluie ceea ce era de arătat. Sau mai bine zis, pentru că Marilyn, cu cochetăria sa înnăscută, a lăsat-o să-şi facă de cap. Ceva îmi spune că lumea s-ar strânge să se uite ca la cinema şi dacă, întâmplător, o brunetă şi-ar prinde tocul într-o astfel de gură de aerisire, dar numai dacă ar fi îmbrăcată tot într-o rochie fâlfâitoare. La fel s-ar întâmpla şi cu o roşcată, o şatenă sau cu o fată cu părul ca şi castana coaptă. Cunosc pe cineva care îşi păstrează în bibliotecă un roman oarecare, nici foarte foarte, nici prea prea, numai pentru o frază în care se arată că într-o seară, personajul principal privea lung "fâlfâirea circumspectă" a unei fuste. Fustă ce acoperea economicos picioarele unei frumoase trecătoare, ori picioarele frumoase ale unei trecătoare oarecare. Ceva de genul acesta.

Leonardo Da Vinci îi sfătuia pe tinerii pictori să înfăţişeze femeile făcând "gesturi pudice, cu picioarele împreunate, cu braţele strânse şi capul aplecat". Primăvara e aproape imposibil de urmat sfatul. În cele mai multe fotografii, tinerele zburdă desculţe prin ierburi, au păpădii în pletele zburătoare, se învârt ca titirezul în câmpurile galbene de rapiţă, cu cât mai multă piele lăsată la vedere. Soarele le gâdilă la subsuori şi la nas, pentru că mai toate râd. Cele melancolice au rămas cu frigul iernii în oase, dar până să înflorească macii se vor încălzi şi ele. Spre vară, când soarele arde tot mai cu putere, bucăţile de bumbac moale, mătase şi pânzeturile colorate se împuţinează şi mai mult pe fete, la fel ca hainele lăsate prea mult în ploaie, ce firesc intră la apă, micşorându-se.