Ce urmează să găsiți în rândurile de mai jos este o scurtă retrospectivă a ce-am făcut prin 2023, cu bune și rele, fără rezoluții bifate sau nebifate, obiective împlinite sau neîmplinite. Așa că sper să vă inspire, să aveți parte de conștientizări și AHA-uri și poate înainte de toate să știți că nu sunteți singuri.
Anul ăsta îmi doresc să-mi transform scrisul. Îmi doresc să-mi expun părerile exact așa cum sunt ele, fără ajustări, înflorituri și fără teama că supăr sau deranjez pe cineva. Chiar pe subiecte mai delicate. Ușor nu-mi va fi, pentru că mult timp am ajustat textele din teama, frica de a spune exact cine, ce și cum sunt și mai important, cum gândesc. E o provocare mare pentru mine, dat fiind faptul că mult timp am fost fata bună care scrie frumos, doar din teama de a nu plăcea, de a nu deranja pe nimeni.
Și totuși hai să începem:
deși la început de an totul părea energie și credeam că voi sparge ceva munți, realitatea a fost cu totul alta, iar din luna mai, lucrurile s-au cam complicat.
am lucrat la un proiect care m-a extenuat. Fizic, psihic, emoțional. L-am abandonat pentru o perioadă și evident că nu am lăsat controlul și m-am luptat, cedând în cele din urmă presiunilor. Am cedat presiunilor de a mă reîntoarce și a-l finaliza și nu mi-a fost deloc bine. Am adunat atâta presiune pe umerii și spatele meu în ani, că da, au cam cedat puțintel. Deși cuvântul anului 2023 a fost "surrender", se pare că nu am învățat nimic din el în 2023. Sperăm la mai bine.
m-au cuprins anxietatea, insomnii și o ușoară depresie. Asta în a doua jumătate a anului. Recunosc că am fost surprinsă. Și pe de altă parte nici nu știu de ce am fost atâta de surprinsă pentru că era un răspuns firesc al corpului la atâta presiune adunată în ani și mai ales din 2021 încoace. Și nu numai aș zice. Pe modul "a face" funcționez de când mă știu și aș putea spune chiar că a venit târziu. În 2024 schimbăm "a face" cu "a fi".
am învățat să plâng. Cei care mă cunosc personal vor avea păreri împărțite. Unii vor spune: Cum tu? Care e mereu puternică, face de toate, merge mereu înainte, nu se lasă când e greu, nu cedează la presiune. Lucrurile în realitate nu au stat așa. Am fost învățată să nu plâng, să nu-mi exteriorizez emoțiile. Cum să plâng, că doar e semn de slăbiciune?! Am avut momente când plângeam de mai multe ori pe zi.
am lucrat mult cu și la mine. Au pătruns în viața mea tehnici și mentori noi. Le mulțumesc că m-au ajutat să mă ridic din momente dificile.
am lucrat mult somatic încă din anul 2022. Am continuat în 2023 și am lucrat foarte mult pe relația cu părinții. Relația mea cu părinții poate face un subiect separat și nu terminăm, dar unde vreau să bat este că au ieșit la suprafață lucruri pe care sau le-am uitat sau le-am pus sub preș și au ieșit acum. Mi-am adus aminte cu de-amănuntul lucruri din copilărie, și da, unele chiar nu am știut să le gestionez emoțional, am plâns, am deplâns, și parcă nici astea nu au fost îndeajuns.
am dus la capăt un gând în plan profesional de care sunt tare mândră că am avut curajul într-un final să-l și materializez. Decizia am luat-o de acum un an, însă mă gândesc la asta de ani buni.
am descoperit-o pe Ioana mică (copilul interior) și i-am promis că nu o mai abandonez niciodată. Cât poate fi de faină Ioana mică! Și nu știu de ce am descoperit-o așa târziu și deși de 10 ani sunt pe drumul ăsta al evoluției spirituale, mereu am ocolit tema copilului interior.
am început să citesc & documentez pe partea de arbore genealogic. I-am rugat pe părinții mei să-mi scrie și povestească cât îți amintesc ei despre strămoșii mei. Am descoperit și legat ceva fire între ele, însă aici sunt abia la început de drum.
într-un workshop pentru femei la care am participat, am verbalizat că îmi doresc să-mi găsesc "tribul" meu. Oameni care să aibă aceleași preocupări ca și mine, cu care să pot vorbi deschis despre ele și liber, să nu mă mai simt singură și ca un "outcast" pe unde merg. Și cum Universul lucrează când verbalizezi orice, am început să întâlnesc așa oameni, cu care să mă simt acasă, și care să mă facă să mă simt că sunt bine exact așa cum sunt.
când nu am putut să scriu, m-am înregistrat. În premieră absolută. A început chiar să-mi placă vocea mea, ca sunet. În trecut mi se părea puerilă.
au reapărut visuri vechi. Pe care le am de ani, dar pe care le-am amânat, băgat sub preș, evident mult cunoscutul "delaying syndrome". Se pare ca timpul nu mai are răbdare pentru mine și bine face. Că mă împinge spre mine, spre a-mi trăi și construi viața exact cum mi-o doresc.
cum am spus, cuvântul anului trecut a fost "surrender". Numai "surrender" nu am făcut în 2023, am opus rezistență la tot: schimbare, lucruri noi, proiecte. Am învățat pe pielea mea cum este și cum se simte să opui rezistență. Dureros. Blocant. Poate a fost o lecție ce a fost nevoie s-o învăț așa. Că a tot revenit de-a lungul anilor și nu am luat aminte. O accept. Nu am știut să fac mai bine. Rezistența a venit cu extenuare, oboseală, anxietate și depresie. Lipsa dorinței de a mai lucra la creativitate, scris și tot ce-mi mai e mie drag.
Sigur că ar mai fi lucruri de adăugat. Sigur că sunt lucruri care rămân doar pentru mine.
La final, deși nu-mi place să urez, vă spun un La mulți ani cu bucurie de la mine pentru voi!
Ioana
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 15 februarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)