Mă gândeam că nu mă număr printre ei - am descoperit destul de târziu plăcerea, nevoia, satisfacția de a fotografia, deși altfel am avut cam toată viața un aparat de fotografiat în casă, folosit doar ca să fie imortalizate momentele minunate in concedii sau pe la aniversări.
Totuși dacă mă gândesc ar fi câteva amintiri din copilărie care se leagă de ceea ce fac acum.
Deși în gimnaziu am fost o elevă cu 10 pe linie, singura materie pe care am iubit-o cu adevărat a fost desenul.
Talentul meu la desen cred că nu era cine știe ce, dar ceea ce mă încânta de fapt era să combin culorile și să le așez în pagină în felul meu, așa cum simțeam.
Anii de liceu, de facultate, viața, m-au făcut să uit complet de asta, drumul urmat fiind cel al științelor exacte, al tehnologiei, o lume minunată, dar lipsită de culoare.
Fotografia s-a strecurat tiptil în viața mea în urmă cu vreo 15 ani, când am început să urc pe munte.
Începuse deja era aparatelor digitale, aveam și eu o "săpunieră" Canon și, vrăjită de frumusețea înălțimilor, am încercat să duc stările văzute sus cu mine acasă prin fotografii. Nemulțumită mereu de rezultate am schimbat câteva aparate, am început să mai privesc și ce fac alții, am învățat editare, am făcut ceva cursuri și uite așa după vreo 10 ani, prin 2019 adică, am început încet încet să văd, să cunosc limbajul plastic, și să înțeleg ce să fac pentru a mă exprima în imagine.
În prezent, pentru mine fotografia este mai ales plăcerea de a combina și așeza în pagină culorile.
Indiferent de subiect sau de genul fotografic abordat, dacă din punct de vedere cromatic o imagine nu mă atrage, o consider nereușită.
Mă refer aici desigur doar la imaginile mele.
Apreciez fotografia alb negru sau alte genuri de fotografie în care cromatica are un rol secundar, când o văd la alți fotografi, deocamdată cea color este magnetul suprem pentru mine.
Deși spuneam că totul a început pe munte nu cred că am devenit un fotograf de peisaj, dar îmi place încă să călătoresc cu o cameră foto și să fur din mers câte ceva din frumusețea lumii, s-o trec prin "laboratorul meu" și să v-o arăt.
Michael Kenna spunea - și sunt absolut de acord cu el:
"Toată lumea are acum o cameră foto, fie că este un instrument profesional sau doar o parte a unui telefon.
Fotografia de peisaj este o îndeletnicire de care se bucură din ce în ce mai mulți.
Să o faci bine nu este o problemă.
Este dificil să faci o greșeală cu tehnologia sofisticată de care dispunem acum.
Dar realizarea unei imagini personale și creative este o provocare mult mai mare."
La urma urmei, o fotografie cred că este o parte din sufletul fotografului.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
