Anda Cadariu este scriitoare, traducătoare, doctor în teatru și lector universitar la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș. În cadrul aceleiași universități este, în prezent, coordonator de comunicare și imagine al proiectului Fabulamundi. Playwriting Europe. New Voices.
Anda Cadariu: Bernhard Studlar, avem acest dialog cu ocazia unui atelier de scriere dramatică în cadrul căruia lucrezi cu liceeni, ca invitat al Universității de Arte din Târgu-Mureș Dar și ca autor, nu doar ca tutore, ai experiență cu publicul tânăr. Ce se întâmplă efectiv la aceste întâlniri de aici, de la universitate? Cum lucrezi cu elevii înscriși la atelier?
Bernhard Studlar: Sesiunile de lucru pe care le co-facilitez fac parte dintr-un atelier mai lung cu aceiași participanți, coordonat de colega mea, Elise Wilk. Atelierul se numește Journalistic techniques in writing for theatre. How to create a character și se desfășoară în limba engleză, făcând parte din Fabulamundi. Playwriting Europe. New Voices, care este un proiect internațional. În timpul destul de scurt pe care-l avem, încerc să stimulez creativitatea elevilor și să le trezesc interesul pentru scris. Ei sunt pregătiți mai mult în domeniul actoriei decât în cel al scrisului, dar, împreună cu Elise, au început să creeze personaje care au o perspectivă asupra vieții foarte diferită de a lor - unul dintre criteriile conform cărora personajele sunt altfel decât cei care le-au creat ar fi, de exemplu, vârsta. Acum, în partea a doua a atelierului, încercăm să intrăm mai în profunzime. Le cer detalii despre biografiile fictive ale personajelor și lucrăm cu situațiile în care s-ar putea afla acestea. Mă simt foarte bine când lucrez și creez împreună cu acești tineri talentați, pentru că, știi, aceste ateliere diferă fundamental de ce ar putea face cu ei un profesor. Aici este vorba mai degrabă despre a genera o atmosferă care invită participanții să se deschidă, să-și descopere creativitatea și să înceapă să scrie fără teama de a greși. Cred că acest aspect este foarte important- faptul că nu se pune problema în termeni de "corect" sau "greșit" -, ci în termeni cum ar fi "încercare" și "experiment".
A.C.: Dar ai, în acest context, și rolul de mentor...
B.S.: În acest atelier - nu, pentru că mentoratul presupune, pentru mine, un alt context, cum ar fi atelierele cu autori dramatici tineri, aflați la început de carieră, dar care deja au scris o piesă și au, deci, întrebări foarte concrete despre scrierea dramatică. Îmi place să fiu mentor, fac asta de mult timp, dar ce fac aici e altceva, cred că este vorba mai mult despre a-i încuraja să scrie și a împărtăși cu ei bucuria pe care ți-o poate aduce această muncă. Ieri, de exemplu, i-am rugat să scrie o povestire scurtă sau un dialog, la alegere, și au ieșit niște povești foarte interesante! Au avut același punct de pornire - o propoziție pe care le-am spus-o eu - și toți au venit cu texte foarte bune.
A.C.: Ești dramaturg profesionist. Este vocația ta, dar și meseria ta. Te-ai implicat însă în multe alte domenii înainte de a-ți începe cariera. Cum ai ajuns să scrii teatru?
B.S.: După ce am absolvit liceul, mi-am dat seama că mă interesează teatrul în general, dar nu știam exact ce aș vrea să fac. Așa că am început să studiez teatrologia, filosofia și literatura - toate trei conectate cu lumea teatrului. Pe-atunci, multă lume făcea asta - studenții alegeau mai multe specializări, în speranța că își vor da seama pe parcurs ce carieră își doresc. Prima mea alegere a fost, de fapt, regia, și am dat examen la o universitate vocațională, ca cea de aici, din Târgu-Mureș, dar se pare că nu era pentru mine, am fost respins la examen de câteva ori, și...
A.C.: ... și acum ești un autor multipremiat, de nivel european!
B.S.: Asta pentru că am început să lucrez efectiv în teatru. Am încercat mai multe profesii, apoi m-am angajat la un teatru pentru publicul tânăr. Este vorba despre Theater der Jugend, din Viena, care e destul de mare, are două sedii, și produce spectacole pentru tineri cu vârsta între șase și optsprezece ani. La început, am fost asistent de regie și dramaturg de scenă. Am făcut asta timp de doi ani, și a fost o perioadă foarte importantă pentru partea practică a pregătirii mele profesionale. M-am simțit minunat! Asistam la repetiții și învățam tot - de la ce se întâmplă în culise până la cum să adaptez texte ca dramaturg de scenă. Apoi, am avut ocazia să merg la Berlin să studiez scrierea dramatică. Am aplicat la universitate și atunci, pentru că era o cerință, am scris prima mea piesă. Din fericire, comisia de admitere a considerat-o interesantă, așa că m-am mutat la Berlin și am studiat acolo timp de patru ani. Eram puțini, grupul de studenți era mic, eram doar șapte. Au fost patru ani foarte buni pentru mine, fiindcă eram concentrat exclusiv asupra scrisului.
A.C.: Și aceste studii de scriere dramatică... reprezintă o sursă de know-how pentru tine când coordonezi ateliere? De exemplu, pe cel de acum? Sau ai propria metodă de lucru cu participanții? Cei înscriși la acest atelier sunt foarte tineri... ai mai lucrat cu acest grup de vârstă până acum?
B.S.: Da, am lucrat, dar nu de multe ori. Nu am experiență în coordonarea unor oameni atât de tineri, de obicei lucrez cu persoane între optsprezece și douăzeci și cinci de ani. Dar deși elevii cu care lucrez acum, aici, la Târgu-Mureș, au șaisprezece sau șaptesprezece ani, pentru mine diferența nu este mare față de alte grupuri pe care le-am coordonat. Eu le ascult ideile și încerc să subliniez acele aspecte care ar putea deveni ofertante dacă ar fi investigate mai în profunzime. Scopul meu este să-i fac atenți la idei în care ar merita să investească mai mult. Cei cu care lucrez acum sunt un grup extrem de creativ.
A.C.: Tu cum erai la vârsta lor?
B.S.: Când aveam câți ani au ei acum, nu mă gândeam deloc la teatru. Pentru mine, totul a început odată cu înscrierea la Universitatea de Arte din Berlin, unde am găsit mediul perfect - am avut profesori și tutori de nivel internațional. În plus, citeam foarte multe piese de teatru, și scriam aproape în fiecare zi.
A.C.: Ai participat și la ediția precedentă Fabulamundi Playwriting Europe, subintitulată Beyond Borders?. Iar acum, Fabulamundi are o nouă direcție: New Voices.
B.S.: Proiectul anterior a fost cu totul altfel. Era vorba mai mult despre dramaturgie, pe când acum, reflectorul s-a îndreptat spre coordonare, e vorba despre formarea și pregătirea viitorilor autori dramatici. A sosit momentul să găsim modalități prin care să ne apropiem de generațiile mai tinere, să le transmitem ce am învățat noi. Dacă participanții la aceste ateliere își vor găsi chemarea de dramaturgi, poate, cine știe, se vor înscrie aici, la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș și munca noastră de facilitatori în cadrul Fabulamundi va duce la un nou pas în pregătirea vocațională a tinerilor. N-ar fi exclus să descoperim noul super-dramaturg român!
A.C.: E posibil, având în vedere faptul că toți elevii înscriși la atelierul condus de tine și de Elise studiază actoria la Liceul de Artă din Târgu-Mureș... deci într-un fel, sunt deja în teatru! Crezi că metabolismul de creație al actorului și cel al dramaturgului sunt asemănătoare, sau dimpotrivă - extrem de diferite?
B.S.: Într-un fel, cred că sunt foarte diferite, pentru că un dramaturg nu trebuie să fie prezent, spre deosebire de actor, în fiecare seară, pe scenă. Când joci într-un spectacol ești creativ într-un alt mod. Dar cred că există și foarte multe asemănări între actor și dramaturg. Uneori, când scriu, mă simt ca un actor care repetă. Mai ales când rescriu scene. Am un prim draft, îl citesc să văd cum a ieșit, uneori chiar cu voce tare, ca să aud vocile personajelor. Am citit un draft împreună cu un coleg și mi-am dat seama că unul dintre dialoguri era prea lung, sau, altă dată, mi-a fost clar că lipsește ceva. Seamănă foarte bine cu ceea ce fac actorii când repetă. Pentru mine este esențial să aud cuvintele, cum sună un dialog sau un monolog. Nu "văd" neapărat spectacolul, nu mă gândesc cum va arăta scena pe care o scriu când va fi montată piesa. Mult mai important este să "aud" personajele.
A.C.: Când lucrezi cu alți dramaturgi, ca mentor, cum le stimulezi creativitatea?
B.S.: Într-un atelier de scriere dramatică este esențială atmosfera creativă și prietenoasă. Încerc să fac în așa fel încât participanților să nu le fie teamă că ar putea spune ceva greșit. Atelierul la care tocmai ai asistat, de exemplu, s-a bazat pe joc și pe faptul că, în cele două ore pe care le-am avut la dispoziție, am evitat cu bună știință presiunea pe care, în mod normal, o simțim când avem niște sarcini trasate. Până la urmă, acești elevi participă la atelier pentru că vor, nu pentru că trebuie. Eu și Elise - la fel. Cel mai important este să se simtă bine. Până acum, această strategie a funcționat excelent!
A.C.: Iar eu pot confirma asta, atât în ceea ce privește atelierul la care am asistat, cât și acest dialog! Mulțumesc!
(Foto: Marc Popa și Anda Cadariu)