Prima casă?

Trimiterile la coliba primitivă apar neîncetat în tratatele de arhitectură, dar și în studii colaterale. Rykwert comentează, spre pildă, coperta tratatului scris de Abatele Laugier, Essai sur l'architecture (1753, ediția cu ilustrații fiind din 1755); aceasta ne arată cum personificarea arhitecturii, o doamnă într-un vestmânt atemporal, drapat cu falduri, se sprijină pe fragmente de clădiri istorice din piatră: un capitel ionic, o arhitravă, toate în ruină. Ea, arhitectura, îi arată pruncului și îl trimite către o colibă din patru arbori încă verzi și o structură de acoperiș deasupra. Structura nouă este în stânga imaginii, iar ruinele sunt în dreapta. Când arhitectura, aflată parcă într-un punct mort, arată spre colibă, ea sugerează o întoarcere, nu o trimitere în viitor; mai precis, viitorul este într-o întoarcere la principii elementare. Nu sunt pereți, dar pruncul și-i poate face după pofta inimii, deci nu e o colibă gata, terminată, ci promisiunea uneia viitoare, a work in progress.

Mai târziu, un secol după Laugier (1860), G. Semper va defini în lucrarea sa Der Stil in den technischen und tektonischen Künsten oder praktische Ästhetik: ein Handbuch für Techniker, Künstler und Kunstfreunde: Die textile Kunst für sich betrachtet und in Beziehung zur Baukunst patru tipuri de angajament cu materia menite să producă adăposturi primitive, de tipul colibei: împletitura, ceramica, dulgheria și stereotomia. Componentele unei colibe (el descrie una din Caraibe) înseamnă pereți separatori, care îi lipseau colibei lui Laugier și sunt textili sau din vegetale împletite, poate chiar din nuiele, apoi elemente structurale de lemn și toate acestea dau ocol vetrei, considerată partea centrală a adăpostului, pentru că acolo e focul, este căldura, lumina și protecția, dar și prepararea hranei, dar și locul împrejurul căruia se adună familia. În jurul șemineelor, adevărați stâlpi de foc, organiza marele arhitect american Frank Lloyd Wright spațiile caselor sale de preerie, amintind de familiile de coloniști strânse împrejurul unui asemenea foc în vastitatea câmpiilor americane.

Joseph Rykwert a mai scris două cărți magistrale cumva pe această temă, a originilor: The Idea of a Town, despre originile orașelor străvechi și antice, dar și un colosal opus numit The Dancing Column, unde este descrisă și interpretată istoria coloanelor de toate felurile, reale (arheologice) și teoretice.