Cum să ajungeți arhitecți? (I)

Niciun drum personal nu poate fi urmat în întregime, dar sunt câteva lucruri esențiale pentru toți: o bună cunoaștere a lumii în care trăim; o avidă dorință de a ști în plus și mai nou decât se știe în mod comun; o deschidere către lumea artelor în general, cu talent la desen, pentru că desenul de mână, cu schițele de concept și randările ulterioare, este o unealtă esențială în practicarea profesiunii. Iar desenul tehnic, care e o altă specie a desenului, e vital în comunicarea cu clientul și specialiștii colaboratori (urbaniști, inginerii de structuri și instalații de toate felurile, autorități avizatoare) și tot noi îl facem, acum aproape exclusiv pe computer, cu programe CAD.

Deci, trebuie să fiți competenți (și) în computere, să învățați softuri comerciale și, pentru cei mai buni, să faceți scripting pentru propriile voastre softuri. Sensibilitate pentru toate artele vă trebuie, dar mai cu seamă pentru muzică, ale cărei reguli de compoziție sunt consângene cu cele ale arhitecturii; deschidere pentru unul sau mai multe hobby-uri, care sunt parte din starea creativă. Arhitecții, ca și medicii, sunt cunoscuți și ca artiști în alte domenii: poezie (Daniel Turcea, Constantin Abăluță), muzică (Alexandru Andrieș a fost profesor la UAUIM și un excelent pedagog, sau Marius Popp, un remarcabil pianist de jazz; dar câți alții nu au fost și sunt: Iulian Vrabete, Sorin Minghiat...), arte plastice, cu nenumărați acuareliști mai cu seamă - și lista poate continua. Arhitectele mai cu seamă sunt cunoscute pentru modul rafinat în care își pregătesc ținutele publice, iar pasiunea pentru călătorii, pentru a vizita orașe istorice sau arhitectura nouă este și ea de nelipsit într-o carieră de arhitect. Un secret: învățarea continuă, cercetarea permanentă; să fiți la zi cu un domeniu de interferențe, cu geometria lui în continuă mișcare, cu tehnologiile care îl inundă.

Este bună facultatea, firește, adică formatul universitar academic, dar cel mai apropiat veți colabora cu profesorii de atelier, unde se face o vastă operațiune de repetiție cu costume a situațiilor precumpănitor reale de care vă veți lovi în practică. Acolo, în atelier, se leagă între ele cunoștințele dobândite în diferitele cursuri pe care vi le predăm și tot acolo le veți aplica prima oară, apoi tot restul vieții. Conexiunea dintre diversitatea uneori aiuritoare de domenii care vă vor solicita atenția, de la teoria materialelor, statică și instalații până la filosofie, veți întâlni enorm de multe domenii, de specialiști diverși chemați să vă spună câte ceva în plus și diferit.

Or, tocmai datorită (sau mulțumită) acestei complexități uneori aiuritoare, veți constata că arhitectura este o artă de maturitate. Sunt extrem de rare cazurile de performanță inițială (și, mai ales, există câteva celebre, dar sunt rarissime cazurile de performanță fără studii de specialitate). Arhitect devii după încă vreun deceniu de practică, după terminarea facultății, analog cu medicii, care devin specialiști cu competență într-un domeniu al profesiunii lor tot în durate lungi de exercitare a profesiei. Dreptul de semnătură îl dobândiți după minimum doi ani de la absolvire, în care să fi lucrat competent în proiectare. Editura Taschen a scos un album elegant numit Forty Architects under Forty, apoi a mai scos unul, Another Forty architects under Forty și cam gata.

Sunt rare cazurile de excelență timpurie în arhitectură, cumva diferit de poezie, spre pildă, unde adolescența și prima tinerețe certifică o valoare poetică, rari fiind cei care, ca Arghezi, se realizează la bătrânețe și până la senectute. Așadar, până atunci, până la jumătatea drumului vieții noastre, cum o numea Dante, veți lucra mai degrabă în preajma cuiva cu o autoritate superioară (nu neapărat mai competenți decât voi) și în echipe. Talentul diplomației și al negocierii vă va ajuta din acest punct de vedere, ca și capacitatea de a performa în echipă, mai degrabă decât individual. Arhitectura este o artă de grup și, până când veți fi identificați în unicitatea talentului vostru, manifestat individual, cel mai probabil veți face parte din colective de proiectare, ajungând, poate, să le și conduceți, cu timpul. Dar, în facultate și după aceea, toată viața de fapt, este esențial pentru devenirea dumneavoastră să vă lăsați modelați de mentori: adică de persoane din profesiune pe care le priviți cu admirație nu doar profesională, ci și umană.

Și, vorba poetului: dacă toate-acestea fi-vor învățate, restul or să vină de la sine-apoi!