Augustin Ioan: Eu mulțumesc că te-ai gândit la mine.
R.W.: Domn' profesor, ce este acela un arhitect?
A.I.: Dai direct la operație!
R.W.: Direct la operație!
A.I.: Credeam că mă întrebi întâi ce e arhitectura. Atunci ți-aș fi răspuns că este ceea ce face arhitectul. Arhitectul este un profesionist în a imagina cum vor arăta și cum vor funcționa niște spații. Articulate, agregate, federate și așa mai departe, dar spații totuși. Mulți credem că se referă numai la ziduri și numai la fațade, nu? Ei bine, eu cred că astea sunt încă... fac parte din trusa de scule a arhitectului, cu ajutorul cărora sculptează spațiul. Scopul ultim este CROIALA spațiilor și articularea lor în niște moduri pe care iată să le putem utiliza într-un fel sau altul. Și în subtextul activității noastre întotdeauna trebuie să existe - cred eu - această sfială... nu știu cum să-i spun altcumva, că, după ce vom fi terminat noi treaba într-un loc lumea nu mai e și nu va mai fi la fel! Bineînțeles, locul acela în primul rând nu mai e la fel, dar poate că are efecte mai mari, știi? Cum las lumea asta după ce termin treaba?
R.W.: Deci este un om îngrijorat, este un om educat...
A.I.: Cineva a spus că este un meșter constructor care știe latină. Nu se referă numai la construcții, apropo de latină, dacă îl citim pe Vitruviu, arhitectul proiecta și spațiile - cum am spus - dar proiecta și timpul, că se ocupa de orologii, de ceasuri; făcea și poduri: era pontifex.
Vedeți cum... rând pe rând așa ca la petale, știi? Mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, am rămas cu puțin. Nici de proiectarea spațiilor nu mai suntem întotdeauna foarte siguri. Ne grăbim să dăm, să cedăm locul. Uneori o facem noi înșine, dincolo de ce ne iau ceilalți din ceea ce ajunsese să fie un arhitect. Și vin..., ciugulesc, nu știu... vin acum artiștii și fac forme radicale, forme, uneori stranii, bizare... pe care ar trebui să le facem noi. Locuirea extremă deseori ni se ia de către artiști, ni se ia de cei care fac voluntariat social fără arhitecți. Sunt foarte multe rapturi, da? Constructorii sunt... se semețesc adeseori și spun că se descurcă și fără arhitect. Dacă adăugăm și tehnologia, cred că suntem ultima generație de arhitecți.
R.W.: Anticipați o schimbare radicală de paradigmă?
A.I.: Deja se petrece, nu anticipez nimic. Eu numai observ.
R.W.: În contextul cu AI (Inteligența Artificială) și evoluția tehnologică?
A.I.: În contextul cu AI, da, dar o anticipam dinainte de când cu proiectarea parametrică și cu așa numitele metode de proiectare bottom-up.... De fapt, de când a apărut computerul și softurile de computer-aided design, care se oferă să te ajute și încet-încet te înlocuiesc? Nu sunt defetist și nu cred că nu se vor mai proiecta clădiri, dar se vor proiecta în cu totul alt mod decât... și știi și tu, că am discutat la curs moartea esteticii bazate pe obiect final și echilibru, în condițiile acestor noi nevoi de proiectare. Nu mai putem decide ce înseamnă o clădire frumoasă, dintre cele proiectate parametric.
(va urma)