Dorin Ștefan ne-a prezentat proiecte mai noi ale firmei domniei sale, proiecte de locuințe sociale, inclusiv cel care se construiește acum lângă liceul francez de la ieșirea din București spre Otopeni. Un ansamblu construit pe un teren complicat ca formă în plan, căruia arhitectul și echipa sa i-au găsit o rezolvare în cascadă, pentru a lumina convenabil apartamentele de pe nord. În alte proiecte, a dezvoltat tema cursivei, din care să fie accesate apartamentele, în speranța că, spre deosebire de casele de scară închise și neprietenoase ale blocurilor comuniste (dar și ale celor de acum, nu s-a schimbat mare lucru, dimpotrivă, ele au devenit enorm de lungi, pentru că nu vor dezvoltatorii să cumpere lifturi suficiente). Cursivele acestea sunt, sau ar putea deveni, chiar rudimente de spații publice moleculare, unde vecinii se pot întâlni și discuta la...portiță. Nu e prima dată când se proiectează așa ceva, cred că Gh. Nădrag a proiectat un astfel de bloc undeva în Pantelimon. E obligatorie dubla orientare a apartamentelor, care capătă aspectul unor locuințe înșiruite. Dar dubla orientare nu e o servitute, ci o calitate: asigură ventilarea naturală a spațiilor casei. Acestui element, Dorin i-a adăugat, în alte proiecte cuplarea câte două pe verticală de apartamente duplex, care au coridoare din două în două etaje, ca la Le Corbusier. Scară tot atâta este, dar dispare tot al doilea coridor și, astfel, se eficientizează spațiul comun, dacă tot nu-l iubesc dezvoltatorii. În plus, apartamentele devin mai interesante: unul e duplex normal, așadar urci scara interioară spre a ajunge la dormitoare; în celălalt, cu care e cuplat, cobori scara interioară spre a ajunge la dormitoare.
Una peste alta, în afară de firescul său, care face să pară ușor să proiectezi arhitectură rafinată, dimpreună cu șarmul profesorului, care e marcă înregistrată, Dorin ne-a pus pe gânduri, arătându-ne că dezvoltarea imobiliară nu este incompatibilă cu arhitectura de bună calitate; dimpotrivă. Dorin este contemporan cu tot ceea ce este bun în arhitectura de azi de oriunde, este un profesor adulat de studenți, în atelierul căruia nu se accede ușor. Îmi pare rău că nu a dat curs, cu ani în urmă, proiectului de a face o școală privată de performanță, măcar la nivel de master, așa cum voia și cum au făcut câțiva mari arhitecți (Rem Koolhas, cu care Dorin Seamănă și fizic și ca spirit conceptor, a făcut una la Moscova; Mario Bota a făcut una la Mendrisio, Elveția etc.).
Mulțumesc, Dorin Ștefan!
(Foto: Mihai Răuță)