Manuel Aires Mateus la București

Cu o zi înainte de a i se decerna, la UAUIM București, onorantul titlu de doctor Honoris Causa, Manuel Aires Mateus (divisare.com/Aires-Mateus-Associados/projects) a vizitat Bucureștii, începând cu Muzeul Satului. Maria Tâlvescu-Nicula a fost cea care a organizat întreaga vizită, după ce a lucrat câteva luni la firma foarte importantului arhitect contemporan portughez, care este și profesor la școala de la Mendrisio a altui monstru sacru al arhitecturii contemporane, Mario Botta. A venit însoțit de un arhitect senior din firma sa. Oameni serioși, deci plini de umor, cu remarci inspirate, unele de natură să ne pună pe gânduri (i-am însoțit pe Maria și pe Vladimir la vizita de la Muzeul Satului, la Palatul Parlamentului și la Stavropoleos). Au fost foarte impresionați de însăși existența unui asemenea muzeu al civilizației rurale și de arhitectura plină de posibilități, cum a remarcat marele arhitect, discutând despre potențialul, încă nu pe deplin explorat, al unei arhitecturi modeste, frugale, dar și grațioase, în același timp. Au privit cu mult interes instalațiile tehnice din lemn, de pe malul lacului, morile de vânt, presa de ulei. Așa mi-am dat seama că sunt, încă, locuri și puncte de vedere din care încă nu privisem muzeul, poate crezând că, dacă am fost de zeci de ori, încă dinainte de intrarea la facultate (dar în vederea acesteia), știu tot. Privind prin ochii oaspeților, într-adevăr, vedeam și eu, la rândul meu, din nou, dar de nou. Chertările, decorațiile, meșteșugul îmbinărilor - totul a fost de interes.


L-am "sechestrat" pe Manuel și l-am condus într-un tur al Bucureștilor de pe axele sale principale, comentând cu el ceea ce am crezut că merită comentat, de la stratificarea sub- și supra-terană, până la abundența de feluri în care orașul se prezintă și de moduri de a fi. Mulțumită lui Vladimir, am avut un acces privilegiat în partea de Senat a Palatului Parlamentului, care, se înțelege, i-a lăsat uluiți pe cei doi oaspeți. Nici eu nu văzusem partea aceea. Am comentat împreună straniile spații interioare, aiuritoarele decorații, raportul dintre coridoarele interminabile și spațiile interioare, cele care ar fi trebuit să conteze.

A doua zi, la școală, la insistențele Mariei (deși eu credeam că ea ar fi trebuit să o facă), am citit un Laudatio scris dinainte, pe care Manuel mi l-a cerut și în forma tipărită de pe care citisem, apoi i s-a înmânat titlul, diploma și a fost îmbrăcat în toga doctorală, Jorge Silva a primit și dânsul un Bene Merenti, am ascultat imnul Gaudeamus igitur și, apoi, arhitectul Manuel Aires Mateus și-a prezentat o parte dintre lucrări. Toate debordează de inventivitate, de idei novatoare, de contextualism și de spirit ludic, la toate scările de lucru - de la locuințe individuale aiuritoare la edificii publice și oraș. Vă recomand să aruncați o privire, dar una atentă, asupra lucrărilor (firma este o afacere de familie cu fratele său, dar proiectele sunt distinct asumate), spre pildă asupra acestei facultăți de arhitectură de la Tournai (archdaily.com/architecture-faculty-in-tournai-aires-mateus).

Comentariile din timpul prezentării, asupra problemelor generale ale proiectării arhitecturii, dar și cele de o zi înainte, la contactul cu Bucureștii, mă îndreptățesc, încă o dată, să afirm că domnul Manuel Aires Mateus este nu doar un arhitect și un profesor de excepție (asta știam deja de la Maria), ci și un subtil filosof al spațiului (îndeosebi al celui edificat).


(Foto: Vladimir Nicula și Maria Tîlvescu-Nicula)