Ce am spus, totuși? În primul rând am amintit de soarta bibliotecilor rurale din țară, care împărtășesc soarta ruralului românesc în genere, nu doar pe aceea a bibliotecilor din România. Am dat și exemplul pozitiv al bibliotecii din comuna Dorobanțu, jud. Tulcea (satul meu natal și al altor trei generații ale familiei paterne, înaintea mea). Aici, sub bagheta doamnei bibliotecare Lăcrămioara Buzatu, locul e, în același timp bibliotecă, spațiu activ de after school, loc al vacanțelor deștepte pentru copii, care participă și câștigă concursuri de tipul Code Kids, sau cântă în cor. Toate aceste lucruri se fac pentru că bibliotecara este extrem de activă, de bine organizată și ne strânge pe fiii satului și ai comunei (care mai are trei sate în componență) din vreme în vreme, să ne vedem cu copiii satului. Unii mai acordăm și burse premiantelor și premianților din sat. Nu se investesc bani în biblioteci, dar oameni ca doamna Buzatu sfințesc locul.
Apoi, am vorbit despre biblioteca viitorului, sub sintagma mall de informație (Rem Koolhas), povestind distinsei audiențe despre Seattle Public Library (www.spl.org), proiectată de renumitul arhitect citat mai sus. Aceasta, dincolo de arhitectura sa cu totul specială (fațada este autoportantă, acoperind ca un clopot spațiul interior), are spații publice de lectură așa zicând tradițională, de vizionare / audiții, de consultare a internetului, cu alte cuvinte, de ținere la zi a cetățeanului localnic în ce privește toate media, ba chiar și din punctul de vedere al lecturii tradiționale, a cărții tipărite.
O ultimă observație pe care am făcut-o este că un alt viitor al bibliotecii ar putea fi spargerea, ca și la muzee, a mixului de funcțiuni proprii pe tipuri de clădiri: 1) tezaure de păstrare a cărților tipărite sau manuscrise în condiții optime; 2) informația în clouds a tuturor cărților, digitizată și delocalizată, accesibilă de oriunde și 3) francize ale marilor muzee și biblioteci în toată lumea, atât la infra-nivel național, cât și la supra-nivel internațional. Lectura însăși, modul în care avem acces la informație s-a schimbat și am comentat bascularea de la cultură scrisă la cultură vizuală, acum plus digitală și felul în care se mai poate asigura transmiterea cunoașterii generațiilor următoare, asta dacă nu cumva suntem deja în plin ev mediu digital, cu analfabeți funcțional și device-uri prea performante pentru ce știu ei să caute...
Cred că, fiind cel mai în vârstă de acolo, am fost ascultat și cu neîncrederea cu care sunt ascultați cei mai bătrâni. Dar sper să fi transmis și un strop de îngrijorare pentru ceea ce urmează, mai ales într-o instituție de stat de amploarea BNR (biblioteca, nu banca). Oricât de impozant ar putea să pară edificiul actual (cel proiectat inițial era o rușine, dar versiunea de convertire a clădirii ceaușiste în BNR a lui Dorin Ștefan era la un veac lumină mai sus decât ce s-a făcut prin licitație; o opinie a autorului în acest sens la bewhere.ro/punct-si-contrapunct-interviu-cu-arhitectul-dorin-stefan).
