Tare s-a mirat când a intrat pentru prima dată. Cărțile așezate pe rafturi arătau ca vrăbiile strânse una-n alta pe sârma de telegraf din sat. Un tom gros cu aer de șef de escadrilă l-a privit încruntat și-a icnit scurt: încotro? El a dat din umeri. Nu avea niciun țel. Câteva cărți de poezie au râs subțire. Apoi tomul cel gros și-a desfăcut aripile și a zburat pe geam. L-au urmat toate. Un roman de dragoste și altul de aventuri l-au agățat din zbor și l-au ridicat la cer. Lumea era faină de sus.
Ana-Maria Butuza
După crima oribilă și rămasă neelucidată, conacul odată frumos era acum locuit de o familie de păianjeni și una de șoareci. Mamele ocupau de comun acord bucătăria. Tații, livingul încăpător. Copiii, de-a valma, restul odăilor iar biblioteca era locuită de bătrânul păianjen Jackins. Bunicul citea din scoarță în scoarță cărțile vechi și țesea în mintea coaptă scenariile crimei de care nu mai amintea nimeni. Cu puțin înainte să-și dea sufletul, reuși să dezlege misterul. Nu mai apucă să îl spună, dar lăsă un indiciu.
Corina Nina
Cel mai mult, la școală, uram prima compunere la română. Ce ați făcut în vacanța de vară. Nu știam niciodată ce să scriu. De cum începea vacanța, strada se golea de copii. Jucam singură șah, pe banca din spatele blocului. Tata spunea că singurul om care mă poate bate cu adevărat eram eu însămi, ca urmare, nu aveam de ce să mă întrec cu altcineva. Dar nu era nimic de scris despre asta. În iulie, la parterul blocului s-a deschis o bibliotecă. Abia aștept să scriu despre cum am făcut ocolul Pământului în 80 de zile.
