Venea în fiecare zi. Îl saluta politicos pe moșul ce își făcea de lucru după tejghea, apoi o pornea încet printre rafturi. Din când în când se oprea, scotea o carte, o mângâia ușor pe pagini, apoi o punea la loc continuându-și drumul. De multe ori, bătrânul uita de prezența lui, speriindu-se când acesta își lua la revedere. În ziua aceea urmase același ritual. La plecare, se apropie de tejghea și, cu o privire ce trecea parcă prin bătrânul bibliotecar, întrebă: cărți scrise în Braille, nu aveți?
Aurelian Țolescu
Prin '95 aveam o bibliotecă tehnică unică în țară. Majoritatea cărților erau străine și cuprindeau secretele noilor tehnologii digitale. Bibliotecara a ieșit la pensie și în loc a venit o fată superbă, care ne îmbia cu chipul și trupul să fim cititori cât mai destoinici. Ne făceam mereu drum la bibliotecă, să citim articole tehnice și cu coada ochiului formele bibliotecarei. Un om fără viziune a propus digitizarea bibliotecii, pentru a o putea accesa din birou. Bibliotecara a devenit expert HR.
Cecilia Fofiu
Nu voia să scarmene lână, ori să melițe cânepă. Nu-i plăcea nici să facă cipcă, ori să depene sculuri. Hoinărea prin livadă și prin pădure cu câinii după ea. În pod erau fascicule coapte, cu file maronii cu puf, ca gutuia. Citea în leagăn de măr sau alun. Apoi recitea și își închipuia alt sfârșit. Ea să nu se arunce sub roți de tren, el să nu bea otrava. În ziua în care, curioasă s-a apropiat de o hardughie pe roți cu rafturi a găsit tipărituri noi. Azi, împrumută bucuroasă cărți pe drumuri de munte, din bibliobuz.
