Nu era o carte obișnuită, pentru că foile îi erau aproape invizibile. I-a trebuit copilei o lupă specială ca să reușească să citească câteva pagini. Dar ceea ce a găsit acolo i-a schimbat viața. N-o mai interesa regatul. Nici măcar lumea asta despre care îi povestise regele, ci lumea de pe cealaltă planetă. Nu știa dacă tot ce citise era adevărat, dar era pregătită să afle mai mult. Așa i-a venit ideea să se înscrie într-una din expediții. Nu le-a spus nimic alor ei. Nici măcar bunicii. A lăsat însă un bilet.
Sanda Burță
Cât a lucrat aici, a găsit tot felul de lucruri, ochelari, șepci, umbrele. Dar asta, niciodată. Ieri se pregătea să plece, când a văzut-o. Zvâcnea pe raftul Tolstoi. Dumnezeule, și-a zis, cum poți să-ți uiți inima? Azi i-a bănuit pe toți, de la nesuferitul de Zeno, până la obraznica aia mică ce vorbește tare, da' nu putea să-i întrebe mă, care v-ați pierdut inima, fără să pară nebună. A pus-o-n sertar, să facă ce-or ști. De mâine-s pensionară, și-a zis, așteptându-se să simtă bucuria la care râvnise-n ultimul an.
Răzvan Drăgoi
La Alexandria, în Teleorman, a fost cea mai mare bibliotecă din antichitate. Era una dintre cele șapte minciuni ale lumii antice. La ceva e bună și biblioteca. Pe Nichita o știam, dar habar n-aveam că o cheamă și Stănescu. Nu mi-am dat seama de ce au publicat opera unui nebun fără pantofi, Diliu Zamfirescu sau a unuia care se semnează, să mor care vă mint, Idiotul de Dostoievski. Mai era un obsedat de pomana porcului, a scris Oameni și șorici. Numai suptcultură. D-aia am ajuns așa. Petre D-aia.
