Am primit o scrisoare de la el. A scris și o poezie despre singurătate și alienare. Mi-a plăcut cum a exprimat sentimentul, citez, de atașament față de mirobolanta zidire a îngerescului din această făptură a carnației feminine, care cică sunt eu, prin câteva metafore stridente și epitete pornografice. Mi-a înșiruit și câteva minciuni, cum că aș fi singura ființă cu care ar citi o carte pe marginea unei gropi. Oh, ce drăguț, nu? Romantic ar fi fost dacă era la război, nu într-un spital de nebuni.
Carmen Tot
Cerberul de la intrare ne urmărea peste ochelarii cu ramă groasă de baga cum intram pe rând, luam o carte și ne prefăceam că ne așezăm la masa de studiu. Când lăsa ochii în jos, săream, o coteam brusc în dreapta și ne sărutam ca nebunii lângă raftul de filosofie. Cum s-a ajuns aici? Asta au întrebat când ne-au prins pe jumătate despuiați lângă raftul prăbușit. Păi să vedeți, a zis el, înghiontindu-mă cu șoldul, mă contrazicea mereu când încercam să-i explic că liberul arbitru nu se aplică într-o bibliotecă publică.
Ina Moldoveanu
Când este frig și ploaie în diminețile terne, la ușa bibliotecii așteaptă deja primii cititori. Sunt mereu ei, cei care au dormit prin găuri ascunse, în fața scărilor de bloc și acum intră să-și caute un loc călduț în sala de lectură. Acolo nu-i întreabă nimeni de nume, adresă și pot citi orice carte-și doresc. Alfonso a citit și recitit toate cărțile de pe raft. Acum scrie povești pentru copiii care vin în parcul de lângă școală. Mereu găsește un sendviș cald pus pe banca unde locuiește. Sub el un bilețel cu o căsuță desenată.
