Irina Ionescu: Spectacolul Cirque du Soleil - Ovo, prezentat și la București în luna februarie 2024, a fost pentru tine o nouă montare Cirque du Soleil văzută live? A câta?
Adrian Iordache: Ovo a fost cea de-a opta montare. Am văzut Saltimbanco, Alegria, Totem, Dralion, Bazzar, Varekai, Quidam și Ovo.
I.I.: Vezi unele producții și de mai multe ori? Ce ai văzut de cele mai multe ori?
A.I.: Da, în afară de Dralion și Totem, pe care le-am văzut doar o dată, pe restul le-am văzut cam de două-trei ori. Varekai am văzut de patru ori, este recordul meu! Și dacă tot vorbim de recorduri, spectacolul pe gheață de la Circul Mare din Moscova, este un record absolut, l-am văzut de 17 ori!
I.I.: L-ai învățat pe dinafară...
A.I.: A fost prima dată pentru mine când am văzut live un spectacol de circ pe gheață, în 2006, la Circul Metropolitan București și mi-am dorit mult lucrul acesta. Știam că există spectacole pe apă și pe gheață, dar văzusem doar poze și mici filmări pe internet. În 2006, nu călătorisem deloc în alte țări pentru circ și probabil că am vrut să mă bucur cât mai mult de el, să iau o supradoză (!), pentru că nu știam când și dacă mai aveam șansa să mai văd genul acesta de spectacol, fiind destul de rar. Cel puțin așa gândeam atunci, nu știam că voi ajunge sa călătoresc pentru spectacole de circ. Un alt motiv a fost punerea în scenă, absolut fabuloasă, un spectacol în genul celor de la Cirque du Soleil (CdS, pentru fani!). Probabil că-mi aminteau de înregistrările văzute pe internet. Primul spectacol marca Cirque du Soleil l-am văzut live abia în 2010.
I.I.: La București câte producții Cirue du Soleil au fost prezentate? Le-ai văzut pe toate?
A.I.: Cirque du Soleil a venit prima dată, în România, în 2012, cu Saltimbanco. Ovo a fost cea de-a cincea producție prezentată la noi în țară. Categoric că le-am văzut pe toate...
I.I.: Fan declarat al artei circului și al Cirque du Soleil nu ești cu siguranță de acord cu ideea conform căreia dacă ai văzut o producție, le-ai văzut pe toate... Pentru că se lucrează după o anumită formulă... Cum ai comenta / combate această idee?
A.I.: Deși poți recunoaște cu ușurință un show marca Cirque du Soleil, toate producțiile sale sunt unice. Fiecare spectacol are o poveste, numerele fiind create și / sau adaptate tematicii respective. Circul este o artă a inovației și a creativității. Regizorii și coregrafii cu care colaborează Cirque du Soleil sunt un izvor nesecat de imaginație și resurse, care fac ca fiecare spectacol să fie unic.
I.I.: Călătorești special pentru producțiile Cirque du Soleil... Unde ai fost special pentru ei până acum?
A.I.: Da, am călătorit pentru a vedea spectacolele Cirque du Soleil în destul de multe țări, dar am făcut și turism, o altă pasiune de-a mea. Le-am îmbinat pe amândouă, ca să fie full package. Prima data live i-am văzut la Copenhaga, cu spectacolul Saltimbanco. La 20 de ani după ce îi văzusem la tv, în 1990, cu spectacolul Cirque Reinvente, momentul în care m-am "contaminat" cu această frumoasă pasiune. Am fost atât de emoționat încât două zile nu am putut mânca nimic, ceea ce a prins bine siluetei mele! Apoi, i-am văzut la Londra, în Belgia, Italia, Turcia și Germania - așadar, momentan, doar Europa.
I.I.: Ai făcut un calcul, cât ai investit până acum în această pasiune? Sau mai bine discutăm despre altceva?
A.I.: N-am făcut un calcul, pentru că atunci când ești pasionat de ceva, nu mai contează cât cheltuiești, clar nu au fost sume exorbitante, pentru că nu mi-aș fi permis, dar oricum a meritat din plin, răsplata a fost pe măsură, am primit înapoi înzecit, sub formă de hrană pentru suflet!
I.I.: Cum îți explici această pasiune pentru spectacolul de circ? E o pasiune din copilărie? E o pasiune făcută la vârsta maturității?
A.I.: Primul contact cu această artă l-am avut în 1984, la Circul de Stat din București, pe când aveam patru ani și încă nu eram conștient că o să-mi devină pasiune. Procesul de germinare a început în 1987, când am început să merg frecvent la spectacolele de circ. A fost "dragoste la prima vedere", o dragoste care va dura "până ce moartea ne va despărți". Cineva îmi spunea: "sau până când altă artă vă va despărți", dar nu cred că va reuși vreuna să-l detroneze pe Măria Sa, Circul - deși merg cu mare plăcere și la spectacole de teatru, de dans contemporan și muzicaluri. Dar, oricât de bune ar fi, nu au reușit să îmi transmită emoție la aceeași intensitate. Și nici acea satisfacție supremă, pe care mi-o oferă spectacolul de circ. Cum îmi explic această pasiune? Nu cred că mi-o pot explica, și nici nu caut să mi-o explic, este doar un miracol de care mă bucur la maxim.
I.I.: Ai o sală preferată / un spațiu de prezentare preferat dintre cele pe care le-ai văzut până acum? Ai fost și în Canada?
A.I.: Nu, nu am fost în Canada. Vorbind strict de sălile Cirque du Soleil, încă nu am fost în nici una. De fapt, ei nici nu au prea multe, de regulă închiriază săli în țările pe unde joacă, așa cum fac și la noi, cu Romexpo. Săli proprii pentru spectacole rezidente au doar în SUA și în Mexic. Au avut și în Japonia până în 2009. Dar în lume există aprox. 100 de clădiri destinate spectacolelor de circ, așa cum și noi avem, la București, Circul Metropolitan. Mi-am propus să vizitez cât mai multe dintre aceste clădiri. Până acum am văzut 18, pe cele din Moscova (două), St. Petersburg, Budapesta, Riga, München, Paris, Shanghai, Kiev, Odesa, Lvov, Chișinău, Amiens, Batumi, Tbilisi, Baku, Erevan și Minsk. 19 cu circul nostru. Preferată este sala Circului Metropolitan, dar mi-au plăcut mult și clădirile din St. Petersburg, Paris (care este și cea mai veche clădire de circ funcțională din lume, construită la ordinul lui Napoleon, în 1852), Amiens, Minsk și Tbilisi - adevărate opere de artă.
I.I.: Ai un spectacol Cirque du Soleil preferat?
A.I.: Mi-e greu să aleg un spectacol preferat, pentru că toate mi-au plăcut, toate sunt producții de calitate, nu degeaba sunt considerați cei mai buni din lume în acest domeniu. În ceea ce mă privește, fiind o fire mai critică, un spectacol de circ, ca să fie bun, trebuie să întrunească toate condițiile: alături de elementele de dificultate ale numărului, coregrafia, costumele și muzica trebuie să se contopească armonios și să corespundă firului narativ. Alegerea unui spectacol preferat ține, evident, și de gust. Iar pentru mine, cel care se apropie cel mai mult de perfecțiune, dar și cel care se mulează perfect pe stilul meu este Quidam.
I.I.: De ce ți-a plăcut cel mai mult?
A.I.: Îmi place tot ce ține de arta suprarealistă, iar Quidam se încadrează la această categorie. Circul este, prin excelență, un spectacol vizual. Mesajul pe care, de exemplu, teatrul îl transmite prin text, circul trebuie să îl transmită prin limbaj corporal. Quidam este o poezie vizuală. Spectacolul a fost creația lui Franco Dragone, un monstru sacru al circului, cel care a avut o contribuție remarcabilă în propulsarea Cirque du Soleil, în anii ʼ90. A fost un mare creator. Numerele din spectacolul Quidam sunt la superlativ, îmbină ingenios forța și grația, sunt extrem de diverse. Eu am o preferință pentru numerele aeriene. Cred că, alături de comedianți, ele reprezintă esența circului. Nu există spectacol de circ fără minimum un număr aerian.
I.I.: Ce îți place cel mai mult la compania Cirque du Soleil?
A.I.: Faptul că au reinventat circul, așa cum spun și ei în titlul unui spectacol din 1987. Așa cum am spus, primul contact a fost cu circul clasic, care se axa, cel puțin la vremea aceea, mai mult pe tehnic și mai puțin pe artistic. La Cirque du Soleil a fost invers. Circul poate fi un spectacol absolut sublim, dacă este prezentat într-o manieră modernă. Fondatorii Cirque du Soleil pe asta au mizat, atunci când au înființat compania. Au luat o artă veche, prăfuită și au îmbrăcat-o în haine noi, i-au pus în valoare calitățile. De fapt, circul s-a tot reinventat de-a lungul secolelor, altfel nu ar fi supraviețuit. Nu a fost Cirque du Soleil primul care a făcut-o. Poate ei au făcut-o cel mai bine până în momentul de față. Dar, repet, n-au fost primii. Cred că o altă reinventare a avut loc în 1929, odată cu înființarea Școlii de Circ de la Moscova, care a adus un plus de valoare spectacolului de circ, prin crearea unor numere absolut uluitoare atât tehnic, cât și artistic. De fapt, școala rusă de circ e un etalon în domeniu, tocmai de aceea la Cirque du Soleil lucrează foarte mulți artiști din Rusia.
I.I.: Există mai multe distribuții pentru un spectacol Cirque du Soleil? Pot fi artiști diferiți în același spectacol prezentat în orașe diferite din lume?
A.I.: Nu există mai multe distribuții. Au doar unul sau două numere pe care le lucrează prin rotație. Nu au o distribuție pentru anumite țări. Distribuția se poate schimba în funcție de disponibilitatea artiștilor, nu în funcție de țara în care joacă. Din câte știu, ei semnează contracte cu artiștii pe doi sau trei ani, apoi le reînnoiesc, dacă artiștii sunt de acord. Dacă nu, vor angaja alții, dar numerele sunt aceleași, poate cu foarte mici ajustări. Așadar, se poate ca la Londra să lucreze artistul X și la Paris artistul Y, dar numărul este 90% același.
I.I.: Colecționezi și obiecte marca Cirque du Soleil? Spectacole înregistrate?
A.I.: Da, am o mică colecție Cirque du Soleil, formată din programe de sală, afișe, tricouri, CDuri, DVDuri. Țin minte că, în 2008, mi-am dorit să am înregistrarea cu primul spectacol văzut de mine la tv, în 1990 - Cirque Reinvente, și i-am întrebat dacă îl au de vânzare. Mi-au spus că nu, dar că pot să-mi trimită caseta video (doar așa aveau) pe care s-o copiez eu pe un DVD. Iar când i-am întrebat cât costă au zis: "este gratuit, este cadoul nostru pentru un fan drag". A fost emoționant. Este cadoul meu cel mai de preț.
I.I.: Te interesează și literatura de specialitate din domeniul circului? Citești și cărți despre circ?
A.I.: Da, am citit câteva cărți având ca subiect circul. Evident, prima carte am citit-o în copilărie, este vorba despre Fram, ursul polar. A fost de-a dreptul fascinantă pentru mine, pentru că am citit-o după ce văzusem primele spectacole de circ. Iar ultimele trei cărți pe care le-am citit și care îmi vin acum în minte sunt Poftiti în arenă, carte autobiografică de Natalia Durova, un nume de referință în circul rus, Un bilet la circ numit dorință de Natașa Alina Culea, care are ca personaj principal un artist de circ, dar nu este scrisă de un insider, din spatele cortinei, ci din perspectiva unui spectator. Și cea mai recentă, O istorie a circului de Pascal Jacob, profesor universitar de istorie a circului la Institutul de Circ din Montréal și director artistic al Festivalului Cirque de Demain de la Paris.
I.I.: W. Chan Kim și Renée Mauborgne, în volumul Strategia oceanului albastru: cum să creezi un spațiu de piață necontestat și să faci concurența irelevantă (București: Editura Publica, 2015) spun că Cirque du Soleil înoată într-un ocean albastru, nederanjați de vreun fel de concurență. Mai este astăzi adevărat? Circul contemporan nu se reduce la ei. Urmărești constant și alte companii? Sau ce poți să ne spui despre ceilalți?
A.I.: Odată cu apariția Cirque du Soleil, circul s-a scindat în circ clasic și circ modern. Reprezentativ pentru varianta modernă rămâne Cirque du Soleil, dar există multe alte companii. Aș aminti Recirquel din Ungaria, Circa Contemporary Circus din Australia, Cirkus Cirkor din Suedia, Le 7 Doigts de la Main și Cirque Eloize din Canada. Nu prea au concurență pentru că sunt cei mai dezvoltați, cei mai cunoscuți, cei mai vechi. Dar poate că ar trebui să dăm o șansă și companiilor mai mici să se dezvolte. Fiecare companie are stilul propriu. Circa din Australia este la polul opus lui Cirque du Soleil, nu prezintă spectacole atât de fastuoase, merg pe o variantă minimalistă, punând accent pe testarea limitelor corpului uman, într un concept relativ nou - physical theatre (teatru fizic sau teatru-circ), un gen la granița dintre circ și teatru. Compania Recirquel este axată pe numere acrobatice, mixate cu dans contemporan și balet, având conceptul cirque danse.
I.I.: Și circurile clasice? Numerele cu animale au dispărut în totalitate?
A.I.: Sunt un contrapunct pentru cel modern. Companiile de circ clasic sunt mult mai numeroase decât cele de circ modern. Numerele de dresaj au fost interzise în majoritatea țărilor europene, astăzi fiind acceptate doar numerele cu animale domestice: cai, câini, pisici, păsări, adică exact cele care oricum trăiesc alături de om... Doar în Rusia și în unele țări din Asia mai sunt acceptate numerele de dresură cu animale sălbatice.
I.I.: Despre Circul Metropolitan București ce părere ai?
A.I.: Circul Metropolitan a fost primul meu contact cu această frumoasă artă, așadar are locul lui special în inima mea. A cunoscut o perioadă îndelungată de glorie, dar a trecut și printr-o perioadă de decădere și acum renaște din propria cenușă. Și noi trebuie să îl susținem, mai ales că este singura instituție de gen din România. Am avut și avem artiști cu care ne mândrim, avem artiști premiați internațional, artiști intrați în Cartea Recordurilor și nu, în ultimul rând, artiști care au lucrat la Cirque du Soleil. Clădirea circului este unică, cel puțin în rândul clădirilor de gen și a găzduit nume mari în circul internațional. Circul Metropolitan s-a autodepășit, se poate lăuda cu performanța montării unor spectacole care pot rivaliza cu marile companii din lume și asta dispunând de un buget incomparabil mai mic decât în Vest. Circul Metropolitan are o echipă performantă, pasionată și extrem de dedicată.
I.I.: Ce spectacole ne poți recomanda la Circul Metropolitan București?
A.I.: Circul Metropolitan are în repertoriu mai multe spectacole, pentru a satisface toate gusturile și toate categoriile de vârstă. Se spune că la circ trebuie să vii de trei ori: prima dată în copilărie, apoi ca părinte cu copiii și apoi ca bunic cu nepoții. Așadar, este un spectacol pentru întreaga familie. Eu vă recomand spectacolul Acrografica, un spectacol creat de Ama Butoiescu.
I.I.: Există grupuri de fani ai circului? Ai astfel de prieteni cu pasiuni comune în România sau în lume?
A.I.: Da, există multe grupuri de fani. Cunosc trei persoane din Bulgaria, Ungaria și Italia. În România nu cunosc pe nimeni, e posibil sa fiu unicat (!), cel puțin la intensitatea asta.
I.I.: Administrezi și o pagină Facebook dedicată circului...
A.I.: Da, am și o pagină dedicată circului, mai mult circului românesc, cam 80% dintre postări au ca subiect Circul de Stat din București începând din 1954, anul înființării și până azi. Mare parte din ceea ce puteți vedea pe pagină sunt informații sub formă de interviuri cu artiști, imagini din spectacole, reclame în ziare, afișe, programe de sală etc. - pe care le am în colecția personală, în proporție de 35%. Pe restul le am din arhiva Bibliotecii Centrale Universitare. Timp de câteva luni am fost aproape zilnic la bibliotecă și am luat absolut fiecare ziar dintre anii 1954 și 1998, pentru a căuta orice mică informație legată de circul nostru. Pot spune că mi-am făcut lucrarea de diplomă cu subiectul circ (!), singura diferență este că am făcut-o absolut voluntar, cu mare pasiune și abia după ce au început să curgă aprecierile, am conștientizat că totuși am depus ceva efort. Pagina funcționează la adresa: facebook.com/CircusAsAnArt