Domnule, domnule. Unde vă grăbiți așa? Voiam să îi fac poanta cu vi s-a desfăcut șiretu', pentru că mă plictiseam așteptând tramvaiul. Când s-a întors, am avut impresia că s-a oprit timpul. O pereche de ochi smarald sub un breton ciufulit. M-am înmuiat toată. Ăăă, cred că vi s-a despletit. Ăăă, descheiat fermoaru'. Nasturele am vrut să zic. Cum te cheamă? Silvi, i-am zis, aranjându-mi pistruii cu buricele degetelor. Și-a lipit buzele de urechea mea: ești prea mică, Silvi. Și dus a fost, Ano. M-am îndrăgostit lulea.
Caterina Tudorache
Măria Ta, a venit Ion de la Atârnați. Unde e asta? Spre Umerești, înainte de Năstureni. Ce sunt astea? Localități, Împărate. Cine e prostul ăla de a dat numele astea tâmpite? Tu, Măria Ta. Să intre. Prea Luminate, ajută-ne. Vara a ars toate grânele, nu mai avem nici apă. Ne mor animalele de foame. Împăratul râgâi și își scoase o bucățică de crocodil de Nil dintre dinți. Își așeză cușma de veverițe de Sahara și se uită cu milă. Vreau să vă ajut. Nici mie nu îmi place Atârnați. De mâine vă veți numi Descheiați.
Elena Fermuș
E mai mult decât relaxare. O cadă generoasă cu apă fierbinte și spumă din belșug. Fiecare bucățică din mine se răsfață, iar grijile se-neacă. Imaginația are chef de joacă. Nu am scăpare, îi intru în joc. Mă scoate în noaptea de vară așa cum sunt. Doar cu spuma pe mine. Îmi face-o rochie din petale de crin. În loc de nasturi pune niște licurici. Un bărbat se apropie. Suflă în ei. Se aprind și își iau zborul. Rochia se descheie. Mai suflă o dată. Petalele de crin dansează-n aer cu licuricii. Eu tremur. Apa s-a răcit.
