Se îmbrăca și o privea zâmbind. O viață o căutase în toate femeile ce l-au iubit însă doar ea era adevărata unica dragoste. Se aplecă să o sărute privindu-și gestul în oglindă. Amănuntul îl îngrozi. Cel din oglindă care o săruta era descheiat la cămașă iar el deja se încheiase. Ea îi văzu crisparea. Pleci? Nu, cobor, am nevoie de o cămașă. Reveni în fugă, îmbracă noua cămașă încheind toți nasturii. Verifică în oglindă. E bine. Se apropie să o sărute. Din oglindă el îl privea cu pieptul gol aplecat peste iubirea sa.
Florina Hegedüs
Mimi e cea mai faină femeie din cartier cam de aproape un secol. Mereu cântă. Acasă pe stradă chiar și când mă spovedesc ei că tânjesc după o Ileană Cosânzeană. Grigore vecinul septuagenar a murit. Vorbește lumea cică-n patul unei femei, la o săptămână s-a dus și Gedeon, octogenar. Se aude că tot la fel. E mare jale-n cartier. Aștept pe Mimi să mergem la-nmormântare. Și-apare și-mi zâmbește-nflorat și cântă și jucăm adevăr sau provocare și zău de știu ce să mai cred când mă-nchei la izmană. Că-s viu da-s și mort.
Alex Caragian
Am făcut ocolul lumii într-un balon de vopsea albă. Terminasem de vopsit ușile, când mi-am suflecat neatent mânecile cu palmele pline de sulimeneală de lemn în fața chiuvetei. Din cauza lichidului pigmentat dintre degete care nu s-a șters pe cămașă mi-a alunecat mâna pe robinetul circular și odată cu ea întreg corpul. Nu-mi amintesc de câte ori m-am rotit în jurul axului, dar într-un final, datorită vitezei s-a format o uriașă peliculă translucidă de vopsea-n jurul meu. Dacă citești, am aterizat.
