Așa l-am cunoscut. Sub teiul din mijlocul piațetei, înveșmântat în mantia peticită, cu glasul țâșnind din trupul șui ca un izvor ținut prea mult sub obroc de piatră. Nessun dorma, cânta el și oamenii treceau grăbiți aruncându-i un bănuț ori o privire. Bătrân nebun. Guardi le stelle, se-nălța cântul lui înfiorând frunzele, guguștiucii și-un înger ce-și bălăngănea genunchii juliți, pe marginea unui nor. Un copil s-a oprit și-atunci bătrânul a cântat cu tot sufletul, ca pentr-o sală plină, vincerò.
George Dometi
Când l-au găsit, niște țânci aruncau cu pietre în țeasta de acum găurită. L-au târât prin scaieți și pietriș. Rănile căscate erau seci, lipsite de orice sevă, doar mici orificii de rezonanță. Totul a pornit ca un zumzet, dar cu cât trăgeau mai tare și cu cât oasele se fărâmau mai abitir, murmurul se transforma în foșnet plăcut urechii. Orice gaură făceau sunetul țâșnea din ea. De parcă stârvul ăla sfrijit era o orgă. Unii spun că a fost dirijorul fostei filarmonici, bombardate la Marea Anacuzie.
Cristian Nedelcu
Do, re, mi, fa, sol, la, si, do, do, si, la, sol, fa, mi, re, do, își încheie lecția de canto talentatul Emil, puiul de crocodil, aplaudat de crocodila Jamila. Ei, acum că ați terminat, hai să exersăm un pic și la instrument, interveni crocodilul Hassan, profesorul de pian. Mândru, Emil dădu aprobator din cap, se concentră și își înfipse gheruțele agile în claviatură. Nihoho, stai la un loc Emile, că mă gâdili, sări ca arsă zebra Deborah, care se lăfăia încălzindu-se la soare pe malul fluviului.
