Leana smulge portiera și urcă furioasă-n mașină. Mutu nu-i observă indispoziția. Vesel, dă play CD-ului pregătit. Bună searaaaa iubito, te aștept ca și când. Aștepți, ca și când n-ai fi parcat în cea mai mare baltă din zonă, răbufnește ea cu năduf. Am apă-n pantofi. Merg să mă schimb. O dată n-ai fost cavaler să-mi deschizi ușa. Urlă muzica de-o aude mămica de la 3 străzi. Zice-du-te fată, a venit al tău, are casetofonul din liceu. Iartă-mă dragă, știi că muzica era viața mea. Până să apari tu.
Radu Gramatovici
Nu pui muzică? Muzică, se miră Petru. Da, îi spun din capul meu de masă. Așa am văzut în filme. E liniște ca acum, se aude scrâșnitul cuțitului pe farfuria de porțelan, apoi camera se umple de muzică, o muzică puternică, dumnezeiască, în timp ce noi savurăm carnea suculentă. Mai pune o bucată pe grătar, îi spune Petru bucătarului fără să-mi răspundă. Acesta iese și aproape imediat, din camera de alături, se aude un strigăt sfâșietor de om. Abia atunci Petru se uită la mine și-mi zâmbește: asta-i muzica ce-mi place.
Paul Dârvariu
Era cea mai mică din corul Alegretto. Cred c-o puneau în primul rând doar pentru decor. Vecinul de la opt m-a rugat să-i duc și fetele lui la Sala Radio. Abia le-am așezat pe bancheta din spate, c-au și început să cânte. Vocea firavă a fiică-mi abia se distingea. Brusc, cele mari s-au oprit: Taci, că tu n-ai glas. Simona a început să plângă. Mi-a fost atât de milă de ea. Am întors mașina, am oprit în fața blocului, le-am dat jos pe cele două obrăznicături și le-am predat mamei lor. M-am răcorit.
