Profesorul de canto avea un diapazon cu care lovea, de trei ori, în catedră, pentru indicarea tonului și după fiecare lovitură îl ducea la ureche. Prima oară vibrațiile sunetului se răspândeau uniform în clasă și auzeam certurile cu nevastă-sa. La a doua lovitură, undele sonore treceau de membrana timpanului, puneau în mișcare ciocanul, nicovala și scărița și se transformau în țipete. După ultima lovitură nu s-a mai auzit nimic iar la o săptămână au descoperit-o, fără suflare, la marginea pădurii.
Sorin Rizeanu
Fiecare inimă cântă un cântec incomplet până când alta îi șoptește înapoi. Ea curioasă, eu obosit, doi dezamăgiți. Nevesti-mii i-e frică să nu ajung că ea, căsătorit cu o persoană pe care n-o iubește. Copiii trec brusc din grădiniță în facultate. Memoriile unor veri la Vadu. Nu am fost singuri dar ne-am simțit așa. Într-o zi colega fiică-mi, cu hobby bărbații însurați, îmi mirosi disperarea. Pete de acid sub limbă, lame ascuțite, râuri uscate. Căci mie nici o inimă nu mi-a cântat vreodată înapoi.
Ioana Dumitrașcu
Două lucruri mari îl sfătuise bună-su, ăl de sus să-l ierte: să pună ban pe ban și de i-o fi greu, să își verse oful pe muzică. Aia cu banul nu îi reușise, dar măcar oful și-l vărsa în fiecare seară de ajungeau vecinii să bată în țevi, doar l-or potoli, că viața îi era grea. Și bubuitul ăla îi amintea de bunelu', cum venea el de la cârciumă drept și îngândurat, se împiedica de toate alea prin bătătură, îi trăgea lui câte o scatoalcă și apoi își vărsa oful de-l știa tot satul. Că și viața lui era grea.
