Ultima zi a copilăriei

- Care-o fi aia, nea Grigore?
- Depinde de multe, Mișule. În primul rând, depinde de sex. La oameni e într-un fel, la femei e în altul. Uite, nevastă-mea susține că i s-a isprăvit copilăria când a fiert primele ei sarmale. Doar că nu-i prea sigură când s-a întâmplat: prima, sau a doua oară?
- De ce? Pe primele nu le-a fiert destul?
- Ba, le-a fiert de le-au luat dracii, doar că uitase să bage orez în compoziție. Când le-a gustat, nu înțelegea de ce nu semănau cu ale maică-si. Îți dai seama? Ale ei erau un fel de chiftele fierte în foi de varză.
- Nasol! Și la băieți cum e?
- La băieți, e mereu la fel: ultima zi a copilăriei e aia în care își pierd virginitatea. Tu ți-o amintești pe-a ta, Mișule?
- Mi-o amintesc, nea Grigore, doar c-am pățit fix ca doamna Cocuța.
- Ai fiert și tu sarmale fără orez?
- Nu, nea Grigore, vreau să spun că nici eu nu-mi dau seama când s-a întâmplat. Dac-o fi fost prima oară, înseamnă c-am ieșit din copilărie cu ciocanu' în mână.
- Și recunoști în gura mare, nerușinatule?
- Da, doar că nu-i ce crezi dumneata... Stai să vezi! Tocmai încheiasem o miuță în curtea școlii. Ca de obicei, lui Soso i-a venit o idee. "Bă, care aveți bani la voi? Vă duc la Safta!" "Care Safta?" "Aia grasă, de la colț, cu bărbat-su-n pușcărie..."
M-am căutat prin buzunare și-am dat de banii pentru meditația la matematică. "Dă-o dracu' de matematică! În viață, nimic nu-i mai important decât sexu'! Mai ales, ăl de-l faci prima oară..." Am ridicat mâna: "Am eu, nene!" Îi spuneam "nene", pentru că era cu vreo doi ani mai mare decât mine. "Câți ai?" "Cincizeci". "Destui! Dă-i încoa'!"
S-au mai lipit doi. Cornel a sărit cu o propunere: "Să tragem la sorți!" Soso, l-a curentat cu o castană în frunte: "Ce vorbești, țâcă? Număru' unu, pă listă, sunt eu! Din oficiu! În primul rând sunt ăl mai mare, în al doilea rând, eu vă duc la Safta și în al treilea rând sunt clientu' ei vechi. Voi intrați în ordinea vârstei. Tu, Coco, ești după mine. Al treilea o să fie Răzvan și ultimul, fraieru' ăsta micu'!"
Când mi-a venit rândul, se făcuse, deja, întuneric. Dinspre pat, i-am auzit vocea răgușită: "Hai, puștiule, vino să-ți fac safteaua!" Fumătoare. De Mărășești, după miros. "Dă-ți jos izmenele! Ți-ai pus ăla?" "Ce să-mi pun, tanti?" "Prezervativu', fraiere!" "N-am!" "Ia d'aici! Dân partea casei..."
Mi l-am pus. Cam greu, da' m-am descurcat, pân-la coadă. "Hai vino-n pat! Bag-o, ce mai aștepți? Of, cine m-o fi pus să mă-ncurc cu mucoșii ăștia?"
N-am apucat să dau din cur de zece ori, că s-a rupt patul. S-a dus dracului ședința mea de inițiere!
Tanti Safta s-a adunat, bodogănind, de pe dușumea, și-a tras pe ea capotul și a aprins lumina. Și-o marășească și-a aprins... "Nu sta ca prostu'! Ia ciocanu' ăsta și repară patu', că tu l-ai distrus, disperatule!"
Nea Grigore, crede-mă, întâmplarea asta m-a traumatizat pă viață! Multă vreme dup-aia, nu plecam nicăieri fără un ciocan și-un patent, la mine. Dăgeaba, că nu s-a mai ivit vreo ocazie!
- Și-a doua oară?
- A doua oară, n-a mai vrut Safta. E drept că și mie mi se cam tăiase maioneza...
- Nu, bre, eu te întrebai cum fu a doua partidă din viața ta!
- A, a doua oară a fost abia după vreo cinșpe ani. Ne-am cam chinuit amândoi, că Mirela, săraca, era, și ea, începătoare.
Nu fiersese, până atunci, nicio oală dă sarmale!