Mergeam încet, cu gândurile mele. Eram fericit. M-am oprit să îmi aprind o țigară și zâmbeam, aducându-mi aminte bancul cu mergem la munte să fumăm în aer curat. În timp ce mustăceam singur, îmi dau seama că mă aflu exact în fața lui El Bar. Îmi vine o idee năstrușnică. Ce-ar fi dacă... Intru.
- Buna ziua, poftește, mă invită un bărbat destul de în vârstă, în timp ce ștergea un pahar în spatele barului, arătându-mi unul din scaunele din fața lui.
Era exact ce îmi doream. Semiîntuneric, un jazz în surdină, eu, singurul client. Mă așez la unul din scaunele de la bar, acolo unde fusesem invitat.
- Lucrezi la magazinul de... pește?
- Da, zic eu încet, rușinat de felul în care miros.
- Se simte, zice adulmecând aerul ca un beagle la o vânătoare de rațe, după care izbucnește într-un hohot de râs. N-are-a face, zice tot el. Ce-ți dau?
- Mă gândeam la o bere, zic eu prinzând puțin curaj.
Îmi pune o halbă perfectă în față. Nu mai are sens să spun cum mi se umpluse, pe loc, gura de salivă, văzând-o aburită, cu gulerul alb. Întind mâna cu gândul s-o beau dintr-o suflare, dar o trage un pic către el.
- Asta merge cu bourbon. Vrei să încerci? Primul pahar, gratis.
Nu apuc să zic nimic că mă și trezesc cu un păhăruț în față.
- Hai, zice, încearcă. Îl dai pe gât și-l stingi cu bere.
Habar nu am de nu încercasem până atunci, combinația asta. Era cea mai tare experiență, de până atunci, din viața mea de nebăutor de alcool. După maxim două păhărele de bourbon și trei halbe de bere, să zic, mă întreabă:
- Câți ani ai?
- Douășopt, zic puțin peltic. Dumneavoastră?
- Două sute cincizeci și trei, zice.
Eu dau din cap, aprobator, nepărându-mi-se nimic aiurea.
- Nouă luni, două zile șiii... 3 ore, continuă după ce se întoarse către o pendulă veche, atârnată în peretele din spatele lui, să vadă cât e ceasul.
Se uită apoi la mine, să vadă ce zic. Eu fixez pendula și mă mir de existența ei, ridicând puțin din sprâncene. Nu o văzusem până atunci, deși stăteam cu fața la ea.
- Eu vă cred, m-auzii spunând destul de tare, convingător.
Omul tăcu mulțumit. Am început să-i iau seama. Era chiar bătrân, dar drept de spate, părul rar, lung, alb, prins într-o coadă, cu un șiret de piele, tocit. Era îmbrăcat cu un maieu alb și, peste, o vestă de piele neagră, scorojită și niște blugi ponosiți, cu ținte. Slăbănog. Avea un tatuaj de culoare spălăcită, cu o sirenă urâtă, cu țâțe mari, lăsate, și un harpon într-o mână.
- Sunteți din Clanul MacLeod? îl întreb fără niciun motiv, încercând să nu mă bâlbâi.
- Nu, dar îl cunosc pe Duncan, zise el serios. Cunosc mulți, dar prieten mai apropiat este...
- Mă scuzați, îl întrerup și, cu greu, mă ridic să mă duc la veceu.
Am pierdut noțiunea timpului, dar, totuși, am reușit să mă și întorc. M-a surprins plăcut faptul că mă așteptau o bere rece, rece și un pahăruț mititel, mititel de bourbon. Ridic ochii să-i mulțumesc barmanului și ce crezi?
- Ți-l prezint pe Superman, zise el și făcu un semn cu capul către un domn frumos îmbrăcat, părul dat cu gel, cu o mantie roșie și pantaloni foarte mulați.
- E de încredere? zise domnul Superman. Miroase a pește.
- Da, Man. Mi-a terminat o sticlă de bourbon și o găleată de bere, zise și începură să vorbească între ei, ca și cum nu aș fi existat.
- N-ai mai trecut pe aici de-o vreme, începusem să mă întreb ce-i cu tine.
- Păi, am avut o idee, după care mi-au trebuit chiar și mie două săptămâni să îmi revin, spuse domnul Superman, în timp ce savura un cocktail cu umbreluță roz și două paie asortate și ele. Zic eu, în sinea mea, ce-ar fi să fac un party cu temă erotică și să invit toate celebritățile. Da' când zic toate, toate să fie. De la Cleopatra la Harry, Spider, Wonder Woman, Peter, Tarzan, Neo, DeVito, Luke și Invisible Man suspectez că a fost. Chiar și Alice, dacă poți să crezi.
- Alice? țipai eu indignat, aducându-mi aminte fetița aia simpatică din copilăria mea.
- Stai liniștit, puștiule, are 180 de ani. O nesuferită. A venit cu un iepure dement, aproape că ne-a luat pe toți la rând, spuse domnul Superman convingător.
- Da pe tine cum te cheamă, întrebă el aducându-și aminte că sunt și eu prin preajmă.
- Ăăă...
- Nu contează, nu e relevant, spuse el, neavând răbdare să mă concentrez. Vreau să îți dau o sarcină demnă de un om obișnuit, ca tine, continuă privindu-mă în ochi și luându-mă de umăr, bărbătește.
- O să îți încredințez un secret. Înțelegi măreția momentului?
Dădui din cap că da, că nu mai reușeam să mă exprim altfel.
- Am invitat și trei femei superbe, no name, agățate aici, în bar. Una era narcisistă, una nimfomană și una frigidă. Cum am apărut, au sărit pe mine. "Superman, Superman, du-ne la plimbare." Le iau pe toate cu o mână, zbor cu ele prin tot orașul, le arăt luminițele noaptea, luna, stelele. Ele se îndrăgostesc de mine, pe loc. Eu, puternic, cum mă știe tot muritorul de rând, le duc la mine, în dormitor și, băiat finuț, salon, le întreb: "Cine e prima?" sperând ca fetele să zică: "Nu, Superman, noi suntem prietene bune și, te rugăm, vrem toate odată." Dar, surprinzător, fetele se iau la bătaie. Narcisista țipă: "Eu prima, pentru că merit. Sunt prea frumoasă și deșteaptă să nu fie așa." Intervine nimfomana, în timp ce mă trăgea de colanții Versace, făcuți pe comandă: "Eu prima, pentru că nu mai pot rezista nici măcar o secundă." Frigida, printre suspine, cu un ochi vânăt, că și-o luase de la amândouă, spune: "Eu trebuie să fiu prima, nu vă gândiți cât de stresată sunt, chiar trebuie să scap cât mai repede." Enervat la culme, le iau pe toate în brațe - că am menționat deja, sunt foarte puternic -, dau timpul înapoi și le las dracului aici, de unde le-am luat.
- Da. Așa a fost, confirmă barmanul și ne dădu afară pe amândoi, că se terminase programul și trebuia să facă registrul de casă.
Atât îmi amintesc din acea seară.
