Flori (I): Liliac

Textele din seria Flori au fost scrise ca temă a cursului de scriere Wannabe - Fabrica de Scriitori al lui Mihai Buzea (1 aprilie - 1 iunie 2024). LiterNet va publica o parte din textele scrise în cadrul acestui curs.

Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost: "Ieșiți din casă, procurați niște flori și apoi descrieți această experiență. Cumpărați-le, culegeți-le, cerșiți-le sau furați-le, dar faceți asta în acest week-end. Cei care scriu din amintiri vor fi depunctați."


Pisicile mă urmăresc de pe canapea. Așteaptă să termin cu aspiratul, să poată să își ocupe locurile preferate. Par nemulțumite. E curat. Închid geamurile, s-a aerisit suficient. Lipsește ceva. Plec la piață.
- Nu am făcut răsadurile încă, dacă de-asta ați venit.
- Nu, am venit să cumpăr niște flori. Nu mai pun roșii anul ăsta, am mâncat o singură roșie anul trecut. Așa se întâmplă când vrei să crești roșii pe balcon. Credeți că nu au fost albine sau oare ce s-a întâmplat?
- Flori nu am. Pentru ce cumpărați flori, vă duceți la nuntă? Dar e postul Paștelui, nu se fac nunți.
- Mă duc la mort.
- Dumnezeu să-l ierte!
- Dumnezeu să-l ierte!
- Era cineva apropiat?
- Era un fel de rudă. Nu a murit acum. Acum e doar pomenirea.
- Asta e, știți cum se zice - morții cu morții, viii cu viii.
- O zi bună! Poate mai trec să văd cum sunt răsadurile anul ăsta.
- Vă aștept, știți că am soiul cel mai bun.
- Am căutat în toate roșiile gustul copilăriei. Avea mamaia la capătul rândului la vie niște roșii mici care nu creșteau pe araci, se târau pe pământ. Aromă și gust ca la roșiile alea nu am mai găsit. Mamaia a murit și via au scos-o, că era de la CAP. Era vie altoită și pretențioasă. Trebuia să fie stropită. Părinții au îmbătrânit și nu mai sunt în stare să urce dealul. Văd că aveți clienți. Mai vorbim.
- Poftiți! Avem flori multe. Ce vă face cu ochiul?
- Doar mă uit.
- Dacă vreți să vă servesc cu ceva, îmi spuneți.
- Pot să le miros?
- Sigur, mirositul e gratis.
- Trandafirii ăștia sunt frumoși, dar nu miros. Când eram în clasa a 4-a am fost în excursie în Bulgaria și am cumpărat parfum de trandafiri. Știți de care zic?
- Nu, doamnă, eu am venit din Moldova. La noi nu era parfum de trandafiri.
- Dar nu aveați trandafiri de dulceață? Știți mirosul acela dulce?
- Vreți să vă dau trandafiri?
- Nu, caut niște flori cu miros. Liliac nu aveți?
- Nu.
- O să mai caut.

Plec din piață și văd o bătrână gârbovită.
- Ia, mamaie, narcise. Mai am câteva buchete, să plec și eu acasă. O să vină ploaia, că mă dor oasele.
- Le iau pe toate. Liliac nu aveți?
- Nu am. Am văzut după colț o femeie amărâtă cu un copil după ea care avea niște liliac.

Cu narcisele și liliacul în brațe mă întorc acasă. Le așez în vaze, aprind o lumânare parfumată. Dau drumul la muzică, pun un pahar de vin și încep să dansez, cântând din toți rărunchii, I can buy myself flowers. Pisicile mă privesc strâmb. Dormeau bine.