Craniul se roti ușor și captă lumina difuză. A fi sau a nu în al doisprezecelea ceas subjugat de chintesența lumii, tună o voce baritonală. Compensarea ideilor hedoniste, marcarea identității. Noaptea, ființele amurgului. O oală de vopsea căzu brusc. Liniște. Ropotul de aplauze trezi pârșul, adormit de la scena 2, practic din timpul scenei 1. Splendid. Mi nu nat. Bis. Sunteți cei mai buni urlă, dând o palmă peste urechile dromaderului care încă dormea. Hai fraiere acasă, că film mai prost ca ăsta nu am mai văzut.
Gheorghiță Mircea
Nu mai avea țigări, caută un chiștoc în scrumiera revărsată ce împuțea aerul. Goli ce mai era pe fundul sticlei de vodcă și înjurând mucul de țigară ce îi arse buza o privi cum doarme cu părul năclăit dat peste față și țâțele revărsate. Bea prea mult, dar măcar mă înțelege. O sărută simțindu-i mirosul acru și plecă la gară. Ridică de la bagaje troleru, la clasa I făcu un duș și se schimbă. La 9 intră pe ușa vilei, sărută soția care îl primi indiferentă și se puse în fața cănii de cafea cu BEST DAD EVER. Cum a fost?
Horațiu Dudău
N-o iubea. Stătea cu ea așa, ca să aibă unde. Zilele nu începeau și nici nu se sfârșeau în garsoniera mică. Continuau doar, ca episoadele unui serial idiot. Groaza din el creștea la fel ca igrasia de pe peretele din baie. Își imagina cum îi spune că pleacă. De luni de zile. Doar că tăcerea dintre ei era greu de spart cu subiectul ăsta. Într-o zi, cineva sună la ușă. Era mama ei. Mirat și fără chef, o întreabă de cafea. Am venit să-ți zic că e gravidă. Ar fi bine să rămâneți aici până după nuntă.
