Sunt bibliotecara Goguța, cenzor-șefă în Noua Comisie Sanitaro-Literară. Conform cu noile norme o să elimin din rafturi și cartotecă poveștile românești intolerante, rasiste sau sexiste. Uite, Harap Alb e cea mai sfidătoare, a crezut că oximoronul mă poate duce de nas - rasist. Toate care-l au pe Făt Frumos - sexist, macho. Călin Nebunul - discriminată, Povestea porcului - specistă, Ivan Turbincă - xenofob. Era să îmi scape Prostia omenească. A, uite și criminala, Povestea Poveștilor, Povestea Pulei. Jos cu ea, imediat.
Iulia Biro
Pe vremea când Pământul era locuit de uriași, odată cu fiecare dintre ei se năștea o poveste. Ei erau mari, la fel și poveștile. Erau sângeroși, la fel și poveștile. Ei nu mureau, deci nici poveștile. Treptat, Pământul s-a aglomerat cu uriași tot mai agitați și fără răbdare. Nimeni nu mai avea răbdare de povești și le-au lăsat să dispară. Ce să vezi, când povestea dispărea, se stingea și uriașul ei. Ultimul rămas a scris despre dispariția nemuritorilor, dar a uitat să-și salveze povestea proprie.
Mădălina Angelescu
Priveam la el prin obiectivul aparatului. Îi trasam în minte fiecare rid de expresie din colțurile gurii, ale ochilor verzi. Părul ciufulit zbura în toate direcțiile. Îl apropiam de mine, iar apoi printr-o simplă mișcare a mâinii îl proiectam pe albastrul nesfârșit al mării. Am prins fugar câteva instantanee. Acum stau fixate cu magneți de ușa frigiderului. Diminețile trec cu degetul peste acele riduri, peste părul rebel. Mă afund cu privirea în liniștea mării. Oftez adânc. Au trecut 20 de ani.
