Descântec

Ieși omul negru
din negru bordei,
luă secure neagră
cu negru temei.
Merse la pădure
tăie negru lemn,
neagra lui secure
are-un negru semn.
Făcu un plug negru
cu negru brăzdar,
din copacul negru
negre păsări sar.
Luă jugul negru
îl pune pe boi,
boii înnegriră
de tot amândoi.
Trase brazdă neagră
în pământul greu,
lumea era neagră
și-nnegrea mereu
Brazda el o-ntoarse
și negrul se sparse
O femeie albă
atunci se sculă
și pletele albe
și le pieptănă
Luă o vadră albă
și la puț porni
mâna era albă
apa înnălbi.
Și din apa albă
luă și bău,
fața ei cea albă
și mai albă fu.
Pe poteca albă
cum venea-înapoi
cântau vrăbii albe
într-o albă Joi.
Joia înflori
și albul vorbi
Vineri la Sumedru
la-înnoptatul slab,
albul trecea negru,
negrul trecea alb

(în perioada 1 iulie - 30 septembrie 2024, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)