Apollo Musagetul, Poezia, Mai-Marele Muzelor

Nimic nu e dat dacă nu va fi luat.

Prea puțin sau nimic nu e primit dacă nu dorești asta
cu adevărat, de bună voie și pe deplin.

"Nu m-ai căuta dacă nu m-ai fi găsit": ceea ce-i valabil pentru
tot ce dorim și admirăm mai mult pe lume...

"Enigma este o vietate", zise elevul grăbit, hărțuit;

Calul ce-și este dușman nu rezistă;

Prostul crede că se poate să ai prea multe neveste:
ce rău e în asta?

Oh, nesfârșita fecunditate a poeziei este pe măsura
inepuizabilei ei prospețimi, asemenea cu descoperirea
Americii și a poeziei.

De unde se vede că adevărul nu-i drept și îngust, ci infinit:
Toate drumurile duc la Roma și la poezie,
la poem, dulce poem
iar de la, după, spre sunt aceeași tipografie.

De unde se vede că poetul trebuie să fie oarecum stupid, naiv,
un mic copil;

Dacă nu ești asemeni copil nu vei intra-n împărăția poeziei.

Așadar poetul trebuie să fie tigru ca Blake; celebrare ca Rilke.

Trebuie să fie liber pentru toate întruchipările
preșul de la ușă, monument
în toate stările posibile sau reale

Încornoratul, ciudatul, învingătorul, filfizonul.

Celui din grădina zoologică-i strigă vietățile, strigă hiena:
"Alo, scoate-ți pălăria, rege al jivinelor, stai jos, domnu Schelet."

Așadar poetul trebuie să caute în esență a fi anonim.
Să moară câte puțin în fiecare dimineață.
Să facă ce-i de făcut și să-și studieze greața
cum a cercetat Baudelaire cadavrul Jeannei Duval.

Poetul trebuie să devină Keats și Renoir într-unul și
Keats în rolul lui Renoir.
Mozart ca Figaro și Edgar Allan Poe ca Ofelia scoasă
din minți
înecată în râul numit râul cel pentru totdeauna.
...

Poetul trebuie să fie Casanova și Sf. Anton,

Să fie Adonis, Nero, Ipolit, Heathcliff și Phaedra,
Gingis Han, Genghis Cohen, Gordon Martiny
Sf. Francisc, Dandy Ghandi...

Va fi purtat coarnele existenței pe frunte,
Le va fi contemplat privindu-se în oglindă,
Va fi avut nevoie de ele ca elanul de cuier;
Va fi văzut - peste capul mare și ochii grei,
Negri, arși - sensul cuierului deasupra oglinzii
Pe holul întunecat.

Fiindcă poetul nu trebuie să devină altceva decât poezie,
Să fie poem atunci când scrie și nimic altceva,
Până ce-ajunge absent ca morții
Lovit de uitare aidoma nimfelor Lethei și lobotomie...
("iarbă grea putrezind la malul Lethei").

(în perioada 1 iulie - 30 septembrie 2024, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)