Uite cum facem, îți cumpăr toată zmeura, dar vreau să-mi dai și pistruii. Puștoaica se codește. N-are mai mult de șase ani, are cosițele galbene ca spicul de grâu uscat, ochii albaștri ca apa din ciutură și puzderie de pistrui roșii în obraji. Pistruii nu-i dau, domnu, oftează ea. De unde-i ai, că vreau și eu. Muma o zîs că-s cornițe de draci de împung pe dinăuntru. Dar tu ce crezi? Io zîc că-s sărutările ei ce s-aștern noaptea floare și până dimineață se trec de le rămâne doar sămânța-n obraji.
Ina Moldoveanu
Era plăpândă ca o trestie, roșcată și cu picățele pe față. Vino Dumitrache, vrem să ne jucăm cu tine. Se bucura să fie în cercul lor, chiar dacă asta înseamnă doar suferință. Te uiți la mișcarea rotiței. Proasto, mișcă ochii. Acum strânge bine slăbănoaga, până adoarme. Nu fugiți. Chemați pe tovarășa. Noi doar ne-am jucat cu ea. A leșinat de foame. Mama ei e femeie de serviciu. Dumitrache e săracă și nu a avut azi sendviș în pauză. Mama ei a lăsat privirea în pământ. Noi suntem premianți. Coronița ne face copii buni.
Titela Durnea
Frânează brusc. Trage pe dreapta. Muzica-i la maxim. Privește hipnotizată lanul de floarea-soarelui. Secvențe îi invadează mintea. Strânge cu putere schimbătorul, scrâșnind la amintirea loviturilor. Pata vineție se lăfăie sub ochi, amestecându-se cu pistruii aurii. Derulează momentele care i-au amprentat viața: ziua în care s-a născut, ziua în care i-a murit mama, ziua în care l-a întâlnit pe Tudor. Își lipește sufletul de parbriz și șterge ultimul an. Se dă cu gloss, apoi demarează, cu zâmbetul agățat de oglindă.
