Fiecare dintre noi, se spune în mitologia indienilor din America, are nouă animale totemice, animale care exprimă încercările pe care le trecem de-a-lungul vieții.
"Când o persoană își începe existența terestră, în jurul aspectului său fizic există șapte direcții: est, sud, vest, nord, deasupra, dedesubt, și înăuntru. Direcția care se numește «înăuntru» există in interiorul tău, dar in același timp și în exterior, pentru că întregul univers există în interiorul conștiinței tale. În fiecare din aceste direcții ai un animal totemic, care te învață lecțiile pe care ți le oferă direcțiile respective."
Aceasta ar putea fi povestea expoziției pe care am numit-o: TOTEMURI DIN MINTEA MEA.[i]
Lumea, așa cum o văd astăzi, la începutul primăverii pline de nazuri ale Naturii, este un Cerc care se învârte de mii, sau zeci de mii de ani, schimbându-și culoarea, așa cum se schimbă starea sufletului nostru.
Direcția către iubirea cu ușile închise, iubirea care nu ține seamă de sex, iubirea care stă la pândă, așteaptă, te păcălește, dar poate da viață arborilor cerului. Cercul roșu, drumul fără oprire, din a cărui sevă va curge sângele dragostei fără să separe viața de "nimic". Este o unire necunoscută, misterioasă, dar păzită de un cer verde.
Numerele lui Fibonacci din a căror combinație putem ajunge la numărul de aur, numărul perfecțiuni, slujesc la rândul lor dragostea pământeană, adună și înmulțesc oamenii.
Ceea ce va cădea când se vor rupe firele, ce țin numerele venite din cer, ca un dar, Cercul a devenit instabil și a început să sângereze. Și nici nu a apucat să se machieze! Și nu a avut timp nici să termine ușile și ferestrele.
Cavalerul cu mască de corb a închis în Cercul lui frigul Pământului, păzind frunzele arborilor. Cum în spatele ferestrelor închise ieri aparent nu era nimeni, din interiorul întunecat au scos capul câteva ramuri zburdalnice.
"Corbul nu vine să facă rău nimănui. Însă posedă cunoașterea despre intrarea în întuneric, în casa lucrurilor încă neformate, căruia i se mai spune și Marele Mister, casa Marelui Spirit"
Când trece iubirea, totul se transformă, și apare urâtul. Deformează tot ce este în mintea noastră. Deformează tot ce ne iese în fața ochilor. După ce aparențele se dezvăluie, vine dezamăgirea realității. Și totuși în fața ușii ferecate răsar florile speranței.
Poate este o geometrie a existenței mele; poate am stricat geometria în favoarea descriptivei. Nu știu! M-am cățărat pe turnul numerelor încercând să deschid o ușă. Poate că am reușit să deschid ușa. Către cine, către ce? Voi vedea cu timpul, cel ce a rămas.
Îngropați cu picioarele în pământ încercăm să înghițim ce am furat Naturii, dar suntem văzuți fără să știm. Lăcomia dinăuntrul nostru va primi întotdeauna un răspuns de care va fi greu să ne ferim. Natura are răspunsuri dure când ne purtăm necuviincios cu Ea.
Cam asta a fost mica poveste în care am încercat să-mi explic, să vorbesc despre ce am văzut în spatele celor șapte semne ale celor șapte direcții: est, sud, vest, nord, deasupra, dedesubt, înăuntru.
Cele de mai sus se referă la Expoziția personală TOTEMURI DIN CAPUL MEU.
(1 mai 2024, București)