Nu venea niciodată cu mâna goală: un trenuleț de lemn sau o carte de colorat apăreau de la spatele unchiului, împreună cu o mângâiere pe cap. Să fii cuminte, zicea unchiul și închidea ușa, să poată sta la povești de oameni mari cu mama. Vizitele lui erau scurte, doar ce mă jucam puțin cu trenulețul. Mama îl îmbrățișa la plecare și mă soma să nu-i povestesc tatei despre vizită. Într-o zi, unchiul a dispărut ca înghițit de pământ și mama s-a întristat. Compensator pentru dispariția unchiului am primit un frățior.
Yuka Brevi
Avea părul blond, creț și foarte aspru. Îi stătea măciucă. Nici soarele nu-l ardea, nici vântul nu-l mișca. Era, practic, indestructibil. Frizerul trebuia sa fie musculos ca Ghiță de pe treierătoare, răbdător ca Osho în așram, înțelept ca Lama in Tibet. Iarna, îi ținea de cald ca o căciulă rusească, din iepure modificat genetic. Nimeni nu știa și, în timp, nu a mai fost curios să afle, cu cine semăna Gheorghe, fratele mamei. Au pus-o pe seama moșilor și strămoșilor, oameni curajoși, îmblânzitori de balauri.
Octavia Buhociu
Hepatită, clasa a II-a, o lună acasă. Cine să stea cu mine măcar 8 ore pe zi, doar moș Ghiță de la țară. La început n-am vrut, despre ce să-mi vorbească? Doar despre capre, măgari, boi, găini, purcei, pisici și căței, îi văzusem de multe ori. Dar surpriză mare când mi-a povestit despre călătoria lui Nils prin Suedia și a venit și cu cartea. Și m-a mai învățat două poezii, pe care nu le știam: Îngerașul și Tatăl nostru. Dar fii atentă să nu le spui la școală, astea-s pentru acasă, când te culci și te scoli.
