Indicația lui Mihai Buzea pentru această temă a fost foarte simplă: "Scrieți o povestire pe tema banilor."
Gâsca
Florentina Ghițescu
Florentina Ghițescu
A plecat cu noaptea în cap de acasă. Chiar dacă era primăvară, era încă frig. De-abia răsărea soarele. Trenul pleca la 8:14, dar mai bine să ajungă mai repede la gară. A potrivit animalele. Pe femeia lui a lăsat-o cu o vecină. Nu o mai țineau picioarele și tușea foarte tare. A plecat la oraș, la doctor.
- Stai, tataie, că mă lovești cu sarsanalele tale!
- Mă iertați!
- Da' ce ai aici?
- Am tăiat o gâscă, că mă duc la spital.
- Bani să ai, că acum doctorii ăștia nu se uită la tine dacă nu ai bani.
- Bani nu am dar cred că sunt oameni buni, cu frică de Dumnezeu.
- Dar de ce mergi la doctor? Ce te doare?
- Nu pentru mine merg, pentru baba mea.
Trenul a ajuns în gară.
- Taxi, taxi. Doriți un taxi? Unde mergeți? Dați-mi voie să vă ajut!
- Ce om bun ești, taică. La spital merg.
- Care?
- Un spital mare.
- Am înțeles, știu exact unde să vă las. Geanta o punem în portbagaj.
- Ce frumos e cu pomii ăștia! Nu am mai fost aici niciodată. Ce case frumoase și ce de mașini! Aoleu, ușor!
- Ce pizda mă-tii nu te uiți pe unde mergi? Femeile la volan, la cratiță toate.
- Las-o, tataie, că e și ea om. Femeia mea a fost foarte bună. A avut grijă de casă și mi-a făcut copii frumoși. Acum am rămas doar noi, copiii au plecat în lume.
- Am ajuns. 100 lei. Ăștia sunt 10.
- Nu mă descurc cu banii ăștia noi.
- Un milion, ce e așa de greu de priceput.
- Dar nu am atâția bani, nu am cu ce să mă întorc acasă.
- Ce mă interesează pe mine, să te plimbi cu taxiul ți-a plăcut.
A rămas cu privirea pierdută în urma mașinii și deodată i s-a strâns inima - gâsca.
Soarele era sus acum, clădirea spitalului își întindea umbra peste el.
- Ce problemă aveți?
- Eu nu am nimic, femeia mea.
- În ambulatoriu, nu la urgență.
- Unde?
- Florine, ia-l pe domnul și du-l în policlinică, te rog!
- Mai așteaptă cineva aici? Aveți programare?
- Nu, vin de la țară, am plecat de dimineață de acasă.
- Bilet de trimitere și card de sănătate?
- Nu am.
Femeia zâmbi.
- Ce vă supără?
- Nu pe mine, pe femeia mea.
- Păi și eu cum să vă ajut?
- Aveam o gâscă.
- Ce gâscă? Stați ușor. Ce are soția dumneavoastră?
- A slăbit, e la pat și tușește mult.
- A văzut-o medicul de familie?
- Nu, la noi ajunge o dată pe săptămână și acum e în concediu și nu știu când se întoarce.
- Tusea e seacă?
- Cum adică?
- Scuipă ceva când tușește?
- Nu. Doar niște firișoare roșii.
- Uitați cum facem, vă duceți acasă și chemați salvarea să o aducă la spital.
- Am avut o gâscă.
- Nu îmi trebuie nicio gâscă.
- A plecat omul ăla cu mașina cu ea și nu mai am nici bani de tren.
- Până unde? E suficient? Să aprindeți o lumânare când mergeți la biserică.
Când s-a dat jos din tren era noapte. Soarele apusese de ceva vreme. Se auzeau doar pașii lui. Poartă a scârțâit, câinele l-a întâmpinat.
- A adormit. A vrut să te aștepte dar a mâncat puțin și s-a culcat.
- Mulțumesc! O să vin să te ajut la vie când o să ai nevoie.
- Stai liniștit, oameni suntem.
Avea o noapte în față. Mâine o să știe ce are de făcut. Acum o să doarmă. A obosit.