Directorul se așeză pe scaunul luxos. Deci. Cu ce te ajut? Tânărul, rămas în ușă, își frământa boneta. Haide. Că nu am timp. Poate vrei să ne și cunoaștem. Aștept, chiar mă plictiseam. Ce, am altă treabă. Doar să mă uit cum te bâlbâi tu. Veta, urlă directorul. Domnule, știți, îmi e jenă să vă zic. Ce, vrei bani? Se ridică nervos și îi îndesă o monedă în buzunar. Toți vreți pomană. Marș la muncă. Să nu mai te văd pe aici, prostule. Tânărul plecă rușinat. Voia să îl anunțe pe director că va fi bunic.
Roxana Catana Tarhon
Vă spun Io, italienii ăștea ie buni la suflet. Ce Mafie, ce Piovră? Nu, tati, miloși cât încape. Păi n-a pus ei hardughia aia de fântână în mijlocu' la Roma? Să pape ciorbică toți, nu doar gura lor. Cică dac-arunci un bănuț acolo, ți se îndeplinesc toate dorințele. Io n-am avut bani, am aruncat un prezon. Ei, și de-aia la mine norocu' a venit sub forma la Ferariu ăsta roșu. A coborât din mașină un broscar jmecher s-arunce o monedă în fântâna și-a lăsat cheia în contact. Bănuțul lui, norocul meu.
Lenuța Fînaru
Frumoasa, dă la baba un ban să-ți ghicească norocul. Văd o barcă ș-un drum pe apă la ceas de seară. Un iaht. Hî? Iaht, nu barcă. Da, iaht, se corectă țiganca, iar un gagiu îți leagă cununia cu lacăt. Pont Neuf, acolo m-a cerut de soție. Nu-i niciun pont, așa zic cărțile. Bătrâna ridică privirea speriată: pe grumazul tău văd funie și scoici. Tânăra mângâie șiragul de perle. Ieri mi l-a dăruit. Ar trebui să iau banul-napoi, spuse, dând a lehamite din mână. Ia-l, zise împăciuitoare bătrâna, n-are baba noroc să-ți dea.
