Noaptea la răspântie, ceață, Dracu' țopăia de frig pe picioarele lui de țap, la pândă după sufletele rătăcite dinspre cârciuma satului. Spre dimineață se înfășură cu coada și plecă acasă, lângă cazane, la căldurică. În oglinda din baie văzu mono că, ptiu drace, îi lipsea un ochi. Cine l-o găsi, norocul meu să-l aibă, după el nu mai mă-ntorc. A doua zi. Doamna învățătoare, uite ce-am găsit în drum. Un bănuț galben. E norocos. Cu el o să-mi deschid o bancă. Doamna: Nu mai vorbi neîntrebat, Țiriac Ion.
Marius Stan
Ea e frumoasă cum numa-n vis un înger se arată. Mă uit la ea și-astfel dorința-i gata. Se apleacă să ia ceva de pe trotuar sau poate doar să-mi facă în ciudă cu trupul ei miraculos. OK, a găsit un bănuț. Îl examinează atent, poate e ceva valoros din vremea romanilor sau măcar de pe timpul Regelui Mihai. Îl întoarce pe o parte și alta așa cum aș vrea să o întorc pe ea. Dă să-l bage în buzunar dar n-are buzunare. Nici geantă nu are. Așa că bagă bănuțul în sân, între cele două portocale.
Oana Brumă
În clasa a 11-a a ieșit prima dată din țară și a zburat la Roma. Vestigii romane, parfumuri fine și pantofi superbi de piele. Era în lotul național și participa la o olimpiadă internațională. Poate fiindcă era mică și nu prea vorbăreață, nu o prea luau în serios. Până și profesorul îi zicea la mișto că rolul ei acolo era să zâmbească și să le distragă atenția concurenților italieni. Doar că la festivitate, șoc și groază. Doar ea a adus un premiu României. Să tot fi fost de la bănuțul aruncat în Fontana di Trevi.
