Poate vă întrebați de ce succesul răsunător pe care îl am în sport nu mă face un om fericit. De ce milioanele de admiratori și sutele de meciuri câștigate adunate în palmares îmi sunt la fel de utile cum îi e unui mort asigurarea de viață. Ei bine, să vă spun. Am aruncat și eu acum câțiva ani un bănuț într-o fântână din aia a dorințelor. Toate bune și frumoase, însă vedeți voi, nu m-a anunțat nimeni că blestemata aia de fântână era surdă de-a binelea? Nu în tenis mi-am dorit eu să fiu tare.
Corina Nina
Mi-am dat seama că nu mai am portmoneul după ce am coborât din metroul supraaglomerat. Altcineva coborâse cu el, mi-era clar. Îmi părea rău de acte și de bănuțul din argint pe care-l cumpărasem dintr-un târg de vechituri, anul trecut. Bătrâna care mi-l vânduse mă asigurase că e norocos. La mine nu a funcționat niciodată, dar îmi plăcea alura lui veche. Nu am intrat bine în casă că a și sunat soneria. În prag, un tânăr înalt cu zâmbetul în colțul gurii și portmoneul meu în mână. Doamnă, l-ați pierdut în metrou.
Răzvan Dițescu
Vânzătoarea cea acră îi întinse restul: un bănuț. Verde. Coclit. Femeie, nu știu ce nu-ți place la mine, că de fiecare dată te uiți chiorâș, dar dă-mi naibii altă monedă, îi veni să-i strige. Tăcu însă. Că așa e el, băiat bun. Pămpălău. Ajuns acasă scoase moneda. Pe o față se întrezărea un vultur, iar pe cealaltă un cap. O fi vreo monedă comemorativă. Ștefan cel Mare? Regina Maria? Aurel Vlaicu? Hai să vedem. Câteva picături de Cleanex mai târziu, mister rezolvat: 10 lei. 1930. Carol II.
