Euro-Cronică de Doi Lei (din Bănie) (XV) - Prelungirea, bat-o vina (Scoția- Ungaria 0-1 / Elveția-Germania 1-1)

Scoția 0 - Ungaria 1 (K. Csoboth 90+10')

Ce ar spune suporterul maghiar Zsianu F.:
Eram pregătit să-mi iau "La revedere!" de la naționala noastră, de la berea nemțească și de la Campionatul European din Germania atunci când cântam "Himnusz" încercând să le transmitem băieților dorința de a muri frumos, dacă tot trebuie să murim. Nici scoțienii nu au cântat rău!

Când Bolla a șutat de la douăzeci de metri am simțit că nu vom pierde meciul acesta, deși semnalul său a fost urmat de minute plictisitoare, de șuturi apatice de la distanță.

Când începusem deja să fac inventarul suvenirurilor ce trebuia să le duc acasă, Willi Orban a șters praful de pe bară cu un cap senzațional. Pauza (de bere pentru mine și de tactică pentru Rossi) a pus punct unei reprize în care, dacă mi-ar plăcea glumele seci, aș spune că scoțienii au fost zgârciți cu șuturile pe poartă.

Prima repriză s-a terminat cu o mare ocazie a Ungariei. În minutul 41, Willi Orban a reluat cu capul din 6 metri, iar mingea a șters bara. De partea cealaltă, scoțienii au avut o prestație modestă, nereușind să expedieze nici măcar un șut în primele 45 de minute.

Când a început repriza a doua am râs de fustele băieților în alb-albastru, am rupt tobele, am incantat spiritul lui Puskas, dar "semni futball". Nimic! Când ne-am adus aminte și noi și scoțienii că egalul este inutil, am început să ne deschidem. Mai erau douăzeci de minute din meci când am uitat toți, și noi și băieții care la ocazii mai poartă și fuste, de fotbal. Barnabas Varga era întins în careul lor, colegii lui au luat foc, speriați de modul de intervenție al doctorilor.

Barnabas a ieșit, tribunele oftau la amintirea accidentării lui Eriksen din urmă cu patru ani, doar deciziile lui Facundo Tello au reușit să facă un singur cor de înjurături maghiaro-scoțiene. Ai mei parcă au băut apă vie, Szoboszlai și Csoboth au ratat incredibil, ultimul lovind chiar bara.

Unsprezece magneți de frigider iau! Asta îmi spuneam când Csoboth a dat gol în minutul 10 al prelungirilor.

Mai stau! Dacă prindem optimile beau și banii de magneți.

Ce ar spune suporterul scoțian McVieru:
Două echipe care nu reușiseră victoria până la acest meci. Ca să avem șanse să mai stăm aici, să ne bată vântul nemțesc pe sub kilt trebuie să câștigăm. De doi penny speranță după prestația de coșmar cu Germania și egalul onorabil cu Elveția. Dacă tot vorbim de vânt, mai degrabă vă povestesc despre vreme decât despre meci. Începem o prima repriză în care nu prea existăm în fața porții. Ținem de minge puțin mai bine decât ungurii. Cele mai mari ocazii, care nu sunt mari, le aparțin lor. A doua repriză lucrurile se mai animă, maghiarii încep să preseze constant, sunt mai periculoși în fața porții. Cele mai mari emoții și motivul pentru care cineva și-ar putea aminti acest meci este ciocnirea între Varga lor și Gunn al nostru. Băiatul cade secerat. Emoții, un cearșaf în jurul lui, doctori, lacrimi, targă. Iese în aplauzele a 60.000 de spectatori. Pe final, nu avem variantă și urcăm liniile. Când începem să contăm în atac, doi băieți de-ai lor ( nu știu să zic cine, că la ăștia una se scrie, alta se zice) pasează inspirat în centrul careului și se face 1-0 în minutul 100. Terminăm grupa pe ultimul loc cu golaveraj 2-6. La despărțirea de Germania, tot ce pot spune e că măcar plec liniștit că mai mult am luat decât am dat...

Elveția 1 (D. Ndoye 28') - Germania 1 (N. Fullkrug 90+2')

Ce ar spune suporterul neamț Florian Jianü:
Citeam titlurile de a doua zi și râdeam: "Germania a suferit la Frankfurt contra Elveției!"

V-a zis Lineker demult și Lineker știe fotbal, Lineker juca în vremea în care Dumnezeu era viu și dansa tango și tarantella napoletană când nu avea minge. A spus-o Lineker, dar lumea încă nu crede și încă sunt echipe care cred că Germania se uită la cronometru. Nu, ne uităm numai la scor.

Dacă Fullkrug nu ar fi trimis cu capul mingea în poarta lui Sommer, elvețienii ar fi sărbătorit prima lor victorie împotriva Mannschaft-ului. Au trecut însă 86 de ani fără a se întâmpla un așa rezultat și probabil vor mai trece încă atâția. Meciul a început frumos, Ndoye și Mittelstadt scriind o poveste frumoasă într-un singur minut, primul. Sub privirile celor doi antrenori, Nagelsmann și Yakin, două imagini antagonice, cele două echipe promiteau cel mai puternic și mai spectaculos meci al grupei.

În minutul 17 Andrich înscrie dar VAR-ul îi zâmbește lui Sommer. Andrich își făcuse treaba, dar cu câteva secunde înainte Aebicher fusese faultat de Musiala. Eroul primului minut, Ndoye, m-a făcut să mă gândesc la prima victorie a elvețienilor în amarul acesta de ani când a înscris în poarta noastră după faza gândită de Freuler. 1-0 și meciul îmi producea o durere de cap deja.

Nimeni nu ne mai condusese la acest European, cei din tribune nu știam cum să gestionăm acest sentiment, iar fotbaliștii nu păreau nici ei mai lucizi, deși statisticile arătau o incredibilă posesie pentru ei. Elvețienii ne închideau exemplar spațiile.

Nagelsmann a primit la pauză datele: 66 la sută posesie, 7-2 la ocazii de poartă, 3-1 la cornere, 92 la sută pase curate. Ce mai era de făcut?

Repriza a doua a fost altceva. Elvețienii, în căutarea menținerii unui rezultat istoric, au predat armele și s-au făcut carapace în jurul porții lui Sommer. Musiala, Gundogan și Kross au încercat fără succes să păstreze istoria acestor meciuri, Nagelsman a simțit că în locul lui Tah și Mittlestadt pot mai multe Schlotterbeck și Raum, l-a scos și pe Andrich pentru a-i face loc lui Beier. VAR-ul a lămurit dilema unui posibil penalty pentru noi în minutul 70: nu a fost.

Când mai era un sfert de ceas au bătut palma la marginea terenului Wirtz și Musiala cu Fullkrug și Sane și a început nebunia. Vargas era să ne ucidă, dar... offside, Havertz ne-a amintit că este în teren dar... peste poartă, Xhaka, în ultimul minut regulamentar, era să dea un golazzo dar... Neuer a jurat că nu mai face cadouri.

În minutul 90+2 Fullkrug a dat gol și asta a fost. Lineker a prorocit, facă-se voia fotbalului! E greu cu nemții. Ne oprim în finală, după ce urcăm în autocar cu trofeul.

Ce ar spune suporterul elvețian K. Wieroo:
Era să fie meciul în care să cadă niște fețe.

Deschidem scorul prin minutul 28, prin ceasul Dan Ndoye, asta după ce a fost anulat golul înscris de Robert Andrich pentru un fault comis de Musiala. Toată lumea se aștepta ca Germania să ne întoarcă, să reușească să marcheze de minim două ori. Cred că la un moment dat și noi. Ne apărăm eroic, însă. În partea doua, se întoarce roata.

Contrar cursului jocului, noi marcăm, prin Ruben Vargas. Golul ne este însă anulat pentru offside. Fie vorba între noi, dacă Rudiger putea să alerge ca un om normal, ar fi pățit la fel și la primul gol. Când ne pregăteam să închidem conturile bancare, în siguranță, ca la noi, vine și rezultatul celor 18 ocazii de gol ale mannschaft-ului. 1-1 și mergem braț la braț în fazele eliminatorii.