Euro 2024: Melancoliile unui dependent de fotbal (X) - Un joc de noroc, mi-a amintit Radu Cosașu

Radu Cosașu, care ne-a fost, mie și încă multora îndrăgostiți de cuvinte și de mingea de fotbal, tovarăș de metafore și driblinguri de-o frumusețe inutilă, a spus odată că fotbalul e un joc de noroc. Mi s-a întâmplat demult, ce nemeritat noroc, chiar aici la LiterNet, să scrie generos prefața la părerile mele despre Cupa Mondială din 2002 adunate de Răzvan într-o carte (aici). Și în prefața asta deconspira că eu, ca și el, nu aveam tandrețuri pentru italieni. Ceea ce e adevărat și azi în ceea ce mă privește și sunt sigur că și el, de acolo de unde se amuză pe seama noastră, a rămas la fel.

Ce nu scrisesem în urmă cu 22 de ani și nici el nu precizase e că, dincolo de inestetic, Italia, fotbalistic vorbind, e regina norocului și poate că doar Real Madrid s-o mai întreacă, mai ales în ultimii 15 ani.

Italia, așadar, îmi este, de două seri încoace, regina norocului chior și rău prevestitor. Calificându-se în optimile de finală de la Euro cu un gol marcat Croației în minutul 90+8, după ce cu un meci înainte scăpase ca prin urechile acului cu doar 0-1 în fața unei Spanii care o dezmembrase, squadra tocmai ce mi se pare că a devenit una dintre favoritele deloc de neglijat la cucerirea titlului continental. E nu doar în ADN-ul fotbalului peninsular, ci și în logica oricărui joc de noroc ca o astfel de întâmplare să prevestească marele pot. Sper nu doar să n-am dreptate ci și, simplist vorbind, ulciorul să nu meargă de atât de multe ori la apă.

Asta chiar dacă (nici nu mai știu unde am citit asta, dar am verificat-o și e 100% adevărat), dacă un lucru se întâmplă o dată, sunt șanse foarte mari să nu se mai întâmple niciodată, dar dacă se întâmplă de două ori, sigur se va întâmpla și a treia oară. Așadar, Italiei, în competiția din Germania, i s-a întâmplat deja de două ori să aibă un uriaș noroc, să ne așteptăm și la o a treia oară. Jumătate din acest al treilea noroc s-a petrecut deja. Germania a marcat în minutul 90+2 golul egalizator cu Elveția și astfel a câștigat grupa. Fără golul acesta, nemții ar fi terminat ei pe doi în grupa A și ar fi fost adversara Italiei în optimi.

E Elveția această adversară și am văzut această echipe nu doar în grupa preliminară câștigată surprinzător de România, ci și aici la Euro, unde a remizat cu cea mai slabă dintre participante, Scoția, și a învins complet neconvingător Ungaria. Un adversar fix potrivit pentru a duce mai departe norocul infinit al Italiei!

Apropo de noroc, Slovenia și Danemarca merg în optimi din grupa C după câte trei egaluri și departajate de ultimul criteriu dintre cele stabilite de UEFA, rezultatele din preliminarii. Danezii și-au câștigat grupa din preliminarii și de aia sunt pe locul al doilea. Aș mai zice de Franța două vorbe, doar egal cu Polonia deja eliminată, în vreme ce Austria a bătut Olanda. Și despre Ralf Ragnick, selecționerul neamț al Austriecilor, va trebui să scriu zilele acestea.

Aaa, și Spania, care-mi place mult și bine, mai ales că-l are pe Nico Williams, care e de la Bilbao, ca și Unai Simon, dar de care mi-e frică să nu se trezească în optimi cu vreun adversar care să-i frângă euforia celui mai frumos fotbal jucat până acum la Euro și, desigur, al singurei echipe care a bătut deocamdată pe toată lumea.