Mă săruta pe gât, iar anxietatea mea creștea. Îl voiam, dar simțeam impedimentul, iar el cobora deja la sâni. Mi-am băgat mâna în părul lui din obișnuință și am început să trag când a început să muște. Se juca, zona se încălzea, iar eu mă gândeam cum să-i spun și în același timp voiam să nu-l opresc. Cobora și mai jos, simțeam că iau foc, muream. Voiam să mă devoreze, să explodez. Dar cuvintele sunt pe roșu mi-au ieșit automat din gură. S-a oprit două secunde după care mi-a spus nonșalant. Well, call me Dracula.
Răzvan Drăgoi
Am fost la Periș, la Soacră Chior. Biserica Soacră Chior a fost construită mai demult, nu acum și se deosebește de N-o Trădam prin faptul că nu are vampiri care ies din zid, motiv pentru care nici nu am intrat la N-o Trădam, că avem noi castelul de la Bran, mult mai bun. Ceva handicap or avea francezii. Pe lângă Soacră Chior și Domnul Invalizilor, Turnu Altfel sau cimitirul Păr L-așez. La Soacră Chior, nevastă-mea m-a comparat cu Dracula, mi-a zis fir-i-al Dracu, Laie. O iau ca pe un complement.
Corina Nina
Când s-a născut, Dracula era un bebeluș drăgălaș. Plângea când îi era foame și o mușca cu gingiile știrbe pe maică-sa de sfârcuri până îi dădea sângele. Privindu-i chipul satisfăcut, cu sângele ei pe buze, femeii îi trecu prin minte că pare să-i placă mai mult sângele decât laptele, însă își alungă rapid gândul. Și alți copii făceau la fel. Dracula dormea toată ziua, iar noaptea, pe întuneric, gângurea cu liliacul mov, din pluș, atârnat deasupra pătuțului. Lampa de veghe făcuse scurtcircuit la prima utilizare.
