Indicația lui Mihai Buzea pentru această temă a fost foarte simplă: "Scrieți o povestire pe tema regretelor."
De la Balcic la Constanța
Florentina Ghițescu
Florentina Ghițescu
A deschis ochii înainte să sune ceasul. E frig. Se ridică din pat și își pune halatul gros peste pijama. Pe noptieră găsește o notiță - dacă e frig, dă drumul la centrală. Pisica i se freacă de picioare. Ce trebuia să facă? E în bucătărie. Să fac o cafea, ce uitucă sunt.
- Ce e, Felix? Ți-e foame.
Deschide frigiderul - mâncarea lui Felix este pe raftul de jos, îi pui o linguriță. Ce frig e! Bagă mâinile în buzunarele halatului - dacă e frig, dă drumul la centrală. E în bucătărie. Ce trebuia să facă? Să fac o cafea, ce uitucă sunt. Ibricul e în dulapul de deasupra chiuvetei, cafeaua tot acolo. Pune o cană de apă în ibric și aprinde focul. Nu pleci din bucătărie! Nu pleci din bucătărie! Nu îi mai e așa de frig. Când fierbe apa, pui două lingurițe de cafea. Nu pleci din bucătărie! Stinge aragazul! Vezi dacă toate butoanele sunt pe zero! Pune cafeaua în cană.
- Ce e, Felix? Ți-e foame? Ție ți-e frig? Stai să dau drumul la televizor.
Vaccinurile au fost aduse în țară cu un avion special al armatei. Din București vor fi distribuite în toată țara. Centrele de vaccinare se vor organiza în cadrul spitalelor militare, în Constanța la Spitalul Militar de Urgență Alexandru Gafencu.
Poftim?
- Ai auzit și tu, Felix. Alexandru Gafencu.
Aveam 13 ani când m-am angajat acolo ca infirmieră. Alexandru Gafencu era șeful meu. Era chirurg. Stai să scot pozele să îți arăt. Uite, aici sunt în curtea spitalului. Cea de lângă mine e sora mea cea mare. Ea m-a adus aici. Când a venit acasă într-o zi, m-a găsit bătută de tata care voia să mă facă croitoreasă și eu nu voiam, așa că m-a bătut. Eu voiam să mă fac doctoriță. Nu am ajuns doctoriță că nu mi-au primit dosarul, dar sora mea a ajuns. A fost și director de spital. Și dacă m-a văzut bătută de tata m-a luat cu ea la Constanța, la spital. Nu aveam școala de Crucea Roșie, m-am calificat la locul de muncă. Când au început să vină răniții nu mai avea nimeni timp să se-ntrebe ce e cu mine pe acolo. Erau așa de tineri și de frumoși! Aviatorii erau cei mai civilizați, marinarii, niște golănași, dar cu ei am făcut treabă, tot ei mi-au salvat și viața.
- Ce te uiți așa la mine? Nu ți-am povestit?
Răniții erau aduși cu vapoarele și nu mai știu ce s-a întâmplat că nu mai voiau să îi coboare pe uscat. Și eram pe pasarelă și nu știu cum am alunecat și am căzut în apă. Dacă nu erau valuri ar fi fost bine, dar m-am lovit cu capul de pietre. S-au aruncat trei marinari după mine. Îmi spunea sora mea că a durat ceva până ce m-am trezit, de la Balcic- că aici veneau răniții pe mare - și până la Constanța. Apoi mai bine de o lună am simțit gustul mării în gură. Îmi ieșea apa de mare din plămâni. După război m-am întors acasă, la Buzău, să termin liceul. Nu m-au primit la medicină.
Ce frig e! Am terminat cafeaua, mă duc să duc cana în chiuvetă. De ce nu dau drumul la căldură oare, uite aici centrala. A început să se mai încălzească.
- De ce nu spui, măi Felix, dacă ți-e frig? Să nu răcim, că asta e tot ce ne trebuie, nu mai prind suta.
- Ți-am povestit când am văzut prima dată Penicilina?
Era un rănit american și a venit unul de-al lor cu niște sticluțe mici. Penicilină. Se face din șase în șase ore. O pulbere albă. Eu am preparat-o și am administrat-o. Ne-au povestit apoi despre Fleming și mucegaiul lui. Dacă o descoperea mai devreme ar fi fost salvate și mai multe vieți.
- Știi ce am învățat în viața asta, Felix? Regretele nu au niciun rost.
- La ce film vrei să ne uităm azi?