Ieudul fără ieșire (I)

la ieudul fără ieșire și noi am, și noi am fost cândva

și suntem și acum și o să fim și mâine poimâine și
în veci apa aceluiași râu ne va scălda

câte luni n-a fost decât doar zi și noapte,
câte luni nu l-am căutat peste tot?

trecătorule, fii cu luare aminte: spațiul acolo
o cotește brusc la stânga, capul reptilei se
rupe de trup, ghipsul grumazului plesnește și crapă. acel cap

singur plutește acum peste uscaturi și ape,
singur este acolo cel singur pe
corabia lui sebastian.
ci fii tu cu luare aminte: dacă aluneci acolo,
nici o hartă n-are să-ți mai fie de folos,

zadarnic te vei zbate să afli ieșirea intrarea ieșirea,
zadarnic vei zori să rupi lințoliul spațiului
în care-ai lunecat. dincolo n-o să dai decît
de urma piciorului tău de dincoace.
fără margini este ieudul și fără ieșire.

nici o geografie n-a reușit încă să-l aproximeze.
nu l-a prevestit nici o aură.
nu-l urmează nici o coadă de cometă.

ca nourul peste văzduhuri plutește el peste
uscaturi și ape, nu-l prevestește nici o
aură nu-l urmează nici o
coadă de cometă.

(în perioada 1 iulie - 30 septembrie 2024, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)