nu știu ce l-a apucat pe tatăl meu să-njuge boii la car

nu știu ce l-a apucat pe tatăl meu să-njuge boii la car
la doișpe noaptea, să mă trezească și să-mi spună hai.
eu după ce mor dorm somnuri lungi. unde, am zis,
a zis: la somcuța mare. ce putea sa-l mâne pe el
în miez de noapte tocmai la somcuța mare,
la atâta drum de satul nostru? și de ce să nu ia
autobuzul, dimineața la șase, de ce să umblăm
patru ceasuri încolo, patru ceasuri încoace
cu mersul moale și greoi al boilor noștri?
dacă-i pe-așa, n-o să mă mai prindeți acasă de-acum prea devreme,
n-o să mă trezesc în miez de noapte pentru o nebunie ca asta.
și-atunci se apropie ea și zice: scoală
dragul mamei, tatal tău
tocmai pleacă să te-aducă de la somcuța,
du-te să-l ajuți să te ridice,
de trei zile zaci acolo fără suflare.
și abia de-au ajuns să ne dea de știre astă seară,
dragul nostru.

(în perioada 1 iulie - 30 septembrie 2024, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)